Un regizor olandez de documentare filmează lucruri socotite de ceilalţi banale şi neinteresante, într‑un Berlin care poartă, asemenea lui, o tragică urmă a trecutului. Existenţa lui în mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amestecă discuţiile despre artă şi istorie cu ospeţe la fel de spectaculoase – este tulburată de apariţia unei femei misterioase. Cineastul încearcă atunci să unească toate acele cadre vagi şi să dea sens propriei sale vieţi, iar povestea de dragoste se inserează în întinsa meditaţie asupra istoriei şi amintirii care este romanul lui Nooteboom.

Cees Nooteboom (n. 1933) a debutat în 1955 cu romanul Philip şi ceilalţi. Opt ani mai târziu, a publicat Cavalerul e mort, un scurt roman borgesian despre un scriitor care se sinucide, lăsându‑i manuscrisul cărţii sale neterminate unui alt scriitor, care la rândul lui repetă istoria. Următorul roman, Ritualuri, a fost cartea care l‑a consacrat cu adevărat pe Cees Nooteboom, distinsă cu Pegasus Prize, primită cu foarte multe elogii în Olanda şi tradusă în mai multe limbi. Următoarea poveste, Paradisul pierdut, Vulpile vin noaptea i‑au adus un renume excepţional lui Cees Nooteboom, care a primit numeroase premii literare şi a fost de multe ori menţionat ca un candidat la Premiul Nobel.

Ziua Morţilor a fost salutată de presa literară ca „o carte de o frumuseţe orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman în care autorul aduce în discuţie toate întrebările pe care ar trebui să şi le pună oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).