XX - Secolul extremelor

In cadrul unei vii şi strălucitoare cronici cu introspecţii neortodoxe şi o analiză profundă, cunoscutul istoric englez Eric Hobsbawm dezvoltă în cartea de faţă un punct de vedere original în înţelegerea secolului XX şi a speranţelor legate de secolul următor. Lucrarea reprezintă, potrivit aprecierilor autorului, o scurtă istorie a secolului XX, de la Revoluţia din Octombrie 1917, care a inaugurat în istorie regimul comunist, pînă la destrămarea Uniunii Sovietice şi dărîmarea zidului Berlinului ce au marcat încheierea unei epoci. Hobsbawm consideră că perioada analizată de el se caracterizează printr-o violenţă nemai întîlnită în toată istoria omenirii, deoarece a fost pentru prima oară cînd în cele două războaie mondiale lupta s-a dus nu pentru victorie, ci pentru nimicirea totală a adversarului, inclusiv a populaţiei civile care a suferit pierderi mai mari decît cele de pe cîmpurile de luptă. Un alt motiv care l-a determinat să considere acţiunile din secolul nostru ca un vîrf al violenţei constă în faptul că în această perioadă au avut loc cele mai cumplite catastrofe generate de mîna omului cum au fost: foametea din Uniunea Sovietică din anii '30, foametea din China lui Mao, catastrofele nucleare, precum şi continua degradare a mediului înconjurător ce ar putea să ducă la modificări esenţiale ale vieţii pe Pămînt, dacă nu chiar la dispariţia ei (diminuarea straturilor de ozon, încălzirea atmosferei datorită poluării cu bioxid de carbon-efectul de seră etc). Cartea, structurată în trei mari diviziuni cronologice: o epocă a catastrofei, epoca de aur şi declinul, se constituie într-o evaluare captivantă a secolului nostru, aparţinînd unui autor celebru pentru vigoarea scrisului, pentru aria de cuprindere şi profunzimea analizelor sale ştiinţifice. Elaborată din punctul de vedere al omului care crede în forţa raţiunii şi a ştiinţei, în posibilitatea de îmbunătăţire a situaţiei omenirii, SECOLUL EXTREMELOR abundă în analize incisive, argumente imbatabile şi judecăţi de valoare incitante.