Voica. Pontiful

Voica. Pontiful Între Voica şi Pontiful s-a scurs o jumătate de secol de istorie, de viaţă, de creaţie; în aceşti ani Henriette Yvonne Stahl a trăit numeroase evenimente dramatice, ale istoriei româneşti ca şi ale destinului personal, a scris câteva cărţi – nu multe –, dar nu s-a schimbat în esenţă. „Domnişoara” s-a maturizat, a devenit o femeie cu o personalitate puternică, dominată de setea de cunoaştere, pe care şi-a descoperit-o citind cărţi de filosofie, dar şi de iniţiatică, ezoterism, mistică, ocultism. Dintre scriitori, cel mai apropiat i-a fost Dostoievski. O experienţă a extazului, a „răpirii” într-o altă dimensiune, pe care mărturiseşte a o fi trăit în anul 1933, a motivat-o să caute experienţe extraordinare şi oameni cu puteri neobişnuite, „iniţiaţi”, frecventând de atunci cu asiduitate vindecători, telepaţi, hipnotizatori, vraci, cunoscători ai Cabalei etc. Din acestea s-a nutrit arta ei de a crea o tipologie umană atipică, personaje bizare, psihologii abisale, care o situează în prelungirea esteticii romantismului. La capătul lecturii a două romane atât de deosebite prin problematica lor, opera unei scriitoare prea puţin cunoscute azi îşi dezvăluie nota ei de pregnantă originalitate, de atracţie pentru personaje şi fapte care ies din sfera cotidianului. Henriette Yvonne Stahl e o prozatoare care se citeşte cu plăcere şi interes. ELENA ZAHARIA FILIPA