Programul estetic al lui Arghezi este alcătuit din numeroase elemente sustrase din viziunea generală a conflictului dintre poet şi conştiinţa socială: unitatea este asigurată de aspiraţia poetului de a implica întreaga creaţie artistică într-un demers de reabilitare a omului şi universului – influenţă, poate, din premisele dogmatice asupra existenţei umane. Dumnezeu, cel căruia se adresează poetul: aici se ascunde adevărata semnificaţie argheziană. Uneori sub aspectul unei via dolorosa (aşadar un drum al suferinţei), alteori asemenea unui joc copilăresc şi inocent, niciodată nu vom putea trece cu vederea această cale a luptei interioare în căutarea lui Dumnezeu, în căutarea revelaţiei ultime.