Încercând să lămurească momentul naşterii universului, cosmologia ultimelor decenii a ajuns în punctul cel mai fierbinte al fizicii: necesitatea elaborării unei teorii care să descrie toate interacţiunile din natură. Aici, dificultatea esenţială ţine de incompatibilitatea dintre relativitatea generală, valabilă la scară cosmică, şi mecanica cuantică, creată pentru a explica fenomenele de la scară microscopică. În Teoria universală, Stephen Hawking oferă o privire panoramică asupra temelor fundamentale de cercetare din cosmologie şi fizică: evoluţia universului, găurile negre, sensul şi semnificaţia timpului, teoria corzilor.

„Ce ar însemna dacă am descoperi într-adevăr teoria ultimă a universului? S-ar încheia un capitol lung şi glorios din istoria strădaniilor noastre de a înţelege universul şi, în acelaşi timp, s-ar schimba perspectiva publicului larg privind legile care guvernează universul. Dacă vom descoperi până la urmă o teorie completă, cu timpul, ea va ajunge să fie înţeleasă în principiu de toată lumea, nu doar de câţiva oameni de ştiinţă.“ (Stephen W. HAWKING)