Teatru, povestiri, nuvele - Delavrancea

Teatru, povestiri, nuvele - Delavrancea

PREFAŢĂ

Barbu Ştefănescu Delavrancea debutează într-o epocă de tranziţie, la interferenţa romantismului eminescian cu realis¬mul critic al ultimelor decenii ale secolului al XlX-lea. Şi proza şi teatrul vor marca, prin contribuţia lui Delavrancea, reale pro¬grese, unele dintre lucrările sale reflectând însăşi evoluţia con¬cepţiei artistice a autorului. Capitole de aur din evoluţia litera¬turii naţionale fuseseră scrise în veacul trecut, prin generaţia de la 1848 - Kogălniceanu, A. Russo, N. Bălcescu, Gr. Alexandrescu, 1. H. Rădulescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu şi V. Alecsandri şi apoi prin remarcabila critică „de direcţie" a lui Titu Maiorescu şi opera lui Eminescu.
Studiul societăţii contemporane capătă amploare în nuvelistica lui Delavrancea; aici sunt demascate şi condamnate vicii ale societăţii burgheze; aici este ridiculizat politicianismul cu tot cortegiul de interese personale, prezentate însă sub lozin¬ca falsă a dragostei de ţară; aici este denunţat sistemul de educa¬ţie burghez. Portretul domnului Vucea, exponent al unei dăscălimi îmbâcsite de propriile neajunsuri, care-şi învaţă elevii cu minciuna, lenea, pâra şi frica nu este câtuşi de puţin hiper-bolizat.
Un loc aparte în opera lui Delavrancea îl ocupă nuvelele şi povestirile în care eroul este însuşi scriitorul. Epoca primei copilării, care se deapănă lin în mijlocul câmpiei, al livezii, în praful de lângă drum şi totuşi în forfota celor mari, este evocată cu lirismul omului matur, care se întoarce plin de emoţie spre anii copilăriei, ani de îmbinare măiestrită de evenimente reale, dureroase si fericite, si de vis. Bunica este o ţărancă bună, blândă, cu furca în brau, răsucind fusul în urechile nepotului, care nu aude niciodată sfârşitul basmului. Viaţa satului este descrisă în nuvela „Sultănica", con¬struită pe un motiv folcloric: mitul zburătorului. Scriitorul este sensibil la drama fetei, dar prezintă în paralel şi viaţa satului; descrierile de natură nu sunt doar elemente exterioare, decora¬tive, pentru descrierea sau încadrarea faptelor de viaţă, ci con¬stituie desăvârşirea, armonia, fiind „singurul templu care nu înşală". Nuvela conţine puternice elemente de romantism, dar şi o anumită idealizare a satului, văzut din perspectiva antagonis¬mului cu oraşul.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie