Tarotul Rider Waite

Tarotul Rider Waite - Arthur Edward Waite

Tarotul Rider Waite - Include o carte cu instructiuni si setul complet de 78 de carti de joc color (22 din Arcana Mare si 56 din Arcana Mica)

Tarotul Rider Waite - Un set magic fascinant, complex si totusi simplu, cu multe implicatii esoterice si spirituale în arcanele sale destinate atât începatorilor cât si cunoscatorilor. Un set de tarot celebru si deosebit, initiatic si profund. Intra acum în fascinanta lume a tarotului si afla care este viitorul tau si cum îl poti influenta!

Introducere

Dr. Arthur Edward Waite (1857-1942) a fost un adept autentic al ocultismului, ale carui lucrari, între care Kabbalah Sacra si Cheia Tarotului, au fost publicate în Anglia în anul 1910. Cheia pachetului de carti de Tarot folosita de Waite a fost simbolismul. Acesta spune în Cheia Tarotului: „Adevaratul Tarot este simbolismul; el nu vorbeste alta limba si nu ofera alte indicii”. Ce sunt cartile de Tarot despre care scrie atât de inspirat Waite? În ce consta mesajul fiecareia dintre ele si cum au aparut simbolurile fascinante ilustrate pe ele?

Originea precisa a cartilor de Tarot în antichitate ramâne incerta. În cartea Le monde primitif, publicata în anul 1781, Court de Gebelin emite ipoteza ca Tarotul deriva dintr-o veche lucrare egipteana: Cartea lui Thoth. Thoth a fost Mercur al egiptenilor. Se considera ca a fost unul din primii regi si inventatorul sistemul hieroglific. Gebelin sustine ca Tarotul s-a raspândit în Europa sub influenta egiptenilor si tiganilor.

Aparitia cartilor de Tarot în Europa precede cu peste cinci secole cartea lui White. Un calugar german, Johannes, descrie un joc numit Ludas Cartarum, jucat în anul 1377. Cronicarul din secolul XV Covelluzzo descrie introducerea în Viterbo a acestor carti de joc în anul 1379. În 1369, cartile de joc nu sunt mentionate în decretul regelui Charles VI al Frantei împotriva jocurilor de noroc.

Cu toate acestea, 28 de ani mai târziu, primarul Parisului a interzis prin ordonanta din 22 ianuarie 1397 jucarea tenisului, jocurilor cu mingea, popicelor si folosirea cartilor de joc de catre muncitori, cu exceptia zilelor de sarbatoare. În general, este acceptat faptul ca jocurile cu carti au aparut în Europa în a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Primul pachet complet cu 78 de carti a aparut cel mai probabil în Italia, sau poate vreun geniu inovativ a combinat cele 56 de carti comune ale Micii Arcane cu cele 22 de carti ezoterice si emblematice ale Marii Arcane, formând astfel pachetul cu 78 de carti.

În secolul XV, cartile de Tarot erau desenate sau pictate manual pentru casele princiare din nordul Italiei si din Franta. Mai târziu, pachetele cu carti de joc au început sa se raspândeasca din ce în ce mai mult, fiind reproduse prin tehnici de gravare industriala. În secolul XVI a devenit foarte popular un pachet cu carti de Tarot numit Tarotul marseillez.

În arhivele Bibliotecii Nationale din Paris exista la ora actuala 17 carti din Arcana Mare despre care se crede (cel mai probabil eronat) ca au fost pictate manual în jurul anului 1392 de Jacquemin Gringonneur pentru regele Charles VI al Frantei. Este de presupus ca adevarata origine a acestor carti este venetiana. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un pachet de Tarocchi din secolul XV.

Biblioteca Pierpont Morgan din New York detine 35 de carti dintr-un Tarot cu 78 de carti datând din 1484, atribuite fie lui Bonifacio Bembo, fie lui Antonio Cicognara. Pachetul pare sa îi fi apartinut cardinalului Ascanio Maria Sforza (1445-1505) sau mamei sale, Bianca Visconti Sforza, nefiind destinat jocului. Dupa toate aparentele, el pare sa fie o simpla reprezentare pictoriala a acelei epoci.

Alte jocuri de carti europene timpurii asociate cu Tarotul includ:

· Tarocchi din Mantegna, care contine 50 de carti în cinci serii de câte zece.

· Tarocchi din Venetia sau pachetul lombard, care contine 78 de carti, inclusiv cele 22 de carti din Arcana Mare, alaturi de cele 56 din Arcana Mica.

· Tarocchino din Bologna, care contine 62 de carti, despre care se crede ca au fost create de Francois Fibbia, print de Pisa. Pe lânga cele 22 de carti din Arcana Mare, acesta nu contine decât 40 de carti cu suite numerice.

· Minchiate din Florenta, similar pachetului obisnuit de Tarot cu cele 78 de carti ale sale, la care se adauga însa alte 21 de carti care contin semnele Zodiacului, cele patru elemente si cele trei virtuti cardinal

Afisarile cartilor de Tarot pentru ghicirea norocului tin cont nu doar de semnificatia divinatorie individuala a unei carti, ci si de proximitatea dintre acestea si chiar de pozitia ei verticala (normala sau inversata). Cartile inversate aveau o semnificatie mai slaba, întârziata sau chiar inversata. Scurtul titlu descriptiv al celor 22 de carti din Arcana Mare serveste drept catalizator pentru semnificatia mai profunda pe care doreste sa o exprime cel care îsi da în carti.

Pachetul de Tarot contin 78 de carti împartite în doua grupe principale:

· 22 de carti din Arcana Mare

· 56 de carti din Arcana Mica

Cele 22 de carti din Arcana Mare sunt considerate emblematice si contin 21 de carti numerotate de la XXI la I (adica de la 21 la 1), plus una nenumerotata numita Nebunul (Le Mat sau Le Fou în franceza). Ele sunt considerate tromfi (atouts – atuuri în franceza, atutti sau trionfi în italiana), care înseamna „mai presus de celelalte”.

Cele 56 de carti din Arcana Mica contin patru suite, inclusiv cartile obisnuite de curte regala: Regele, Regina, Valetul, plus o a patra, numita Cavaler, plasata între Regina si Valet. Suitele sunt de regula spatele, bâtele, cupele (inimile) si monedele sau romburile (diamantele). Se crede ca la origini ele au reprezentat cele patru clase sociale în epoca medievala: nobilimea si persoanele care au ajuns la un anumit rang prin serviciul militar erau simbolizate de spade; taranii sau clasa muncitoare de bâte; preotimea si politicienii de cupe; iar negustorii si industriasii de monede.

Cartile Tarotului modern par sa îsi aiba originea în cele ale Tarotului Medieval. Pe masura ce jocurile de carti au devenit din ce în ce mai populare, s-a renuntat la cartile din Arcana Mare (cu exceptia Nebunului, care s-a transformat în Joker), iar Cavalerul si Valetul au fost combinate, ramânând doar Valetul. Asa s-a ajuns la pachetul de carti standard cu 52 de carti de joc plus Jokerul.

În ultimele doua secole au aparut mai multe carti importante care descriu aspecte diferite ale Tarotului. Printre autorii lor s-au numarat Gebelin (1781), Etteilla (1783), Levi (1854), Vaillant (1857), Mathers (1888), Papus (1889), Falconnier (1896), Wirth, Waite (1910), Thierens, Case, Crowley (1944), Gray (1960), Knight (1965), Moakley (1966), Doane (1967) si Kaplan (1970).

La initiativa si sub supervizarea lui Waite, domnisoara Pamela Colman Smith (o fata americana membra a Ordinului Golden Down) a desenat un pachet unic cu 78 de carti de Tarot, numit „Pachetul de Carti Rider”.

Domnisoara Smith a crescut în Jamaica, iar în timpul primilor ani ai adolescentei a calatorit cu compania de teatru a lui Terry si Henry Irving. La 21 de ani, ea s-a stabilit în Anglia, lucrând ca designer teatral si ilustrator. Interesul ei fata de teatru a condus la colaborarea sa cu William Butler Yeats, alaturi de care a lucrat la diferite scenografii. Mai târziu, ea a colaborat cu fratele acestuia, Jack Yeats, la ilustrarea si publicarea unei reviste minore intitulata The Broad Sheet, înainte de a-si publica propria revista, The Green Sheaf, în care a prezentat diferite balade, imagini, basme si poeme.

Trasatura cea mai uimitoare a Pachetului de Carti Rider consta în faptul ca toate cartile, inclusiv cele 40 de carti numerice (cele patru suite de la As la Decar), sunt prezentate sub forma unor ilustratii emblematice, foarte adecvate pentru divinatie. Din acest punct de vedere, pachetul difera de formele rigide ale spadelor, bâtelor, cupelor si monedelor ilustrate anterior pe cartile de Tarot. Waite considera de asemenea ca dat fiind ca nu avea un numar si reprezenta cifra zero, Nebunul nu trebuia situat între cartile 20 si 21, având o pozitie mult mai naturala înaintea Magicianului, prin atribuirea primei litere a alfabetului ebraic, Aleph.

Waite a transpus numerele a doua carti din Arcana Mare: Puterea – prezentata în alte carti de Tarot cu numarul XI (îndeosebi în pachetul de carti de joc al lui Muller 1JJ si în Tarotul marseillez al lui Grimaud) – a devenit VIII, schimbând astfel locul cu Justitia, care a devenit XI (din VIII).

La ora actuala exista un interes fenomenal fata de cartile divinatorii ale Tarotului. Investigatorii seriosi folosesc etalarea cartilor pentru a încerca sa plaseze trecutul într-un context mai semnificativ, pentru a întelege astfel mai bine prezentul si pentru a revela alternativele care se vor manifesta în viitor. Cei mai putin familiarizati cu cartile de Tarot prefera sa le foloseasca la fel ca pe un joc, complacându-se în etalari si lecturi la diferite petreceri sau în mici grupuri private. Cât despre colectionari, acestia considera cartile de Tarot colorate si interesante.

Cartile de Tarot sunt folosite de adolescenti, de studenti, de constructori, de oamenii de afaceri, de diferiti profesionisti, de colectionari – practic, de oameni din toate domeniile vietii. Ziarele, revistele si emisiunile de radio si de televiziune fac comentarii frecvente referitoare la aceasta moda. Adolescentii savureaza petrecerile în care îsi dau în Tarot. Adultii merg la mese festive, evenimente caritabile si picnicuri la care îsi dau în Tarot. Hollywood-ul a inventat chiar trendul din ce în ce mai popular al petrecerilor date de celebritati la care sunt invitati cititori faimosi în Tarot, în beneficiul oaspetilor lor.

Unul din cele mai fascinante aspecte ale Tarotului este efectul personal al cartilor asupra celor care le folosesc. În cartea sa, Cheia Tarotului, Waite prezinta o dimensiune noua a semnificatiei acestora. Orice amator al Tarotului, indiferent daca este un cercetator serios sau un om de rând care se joaca de-a ocultismul, are doar de câstigat daca citeste cartea lui Waite, a carui perspectiva este foarte profunda