Tarot de la A la Z

cărţile au fost menţionate prima dată sub numele de "Naibi", de unde s-a derivat „Naibis" şi „Naipes", un nume care pare a se fi păstrat in Castilia şi de unde s-a derivat „Nabab", ceea ce, in sanscrită, înseamnă vicerege, proconsul şi guvernator.

Numele actual corespunde denumirii „Tarocchino", „Tarocco" sau „Tarocchi", care apare deja în Italia şi care se derivă de la Taro, un afluent al râului Po.


Alţii văd în multele posibilităţi de combinare ale celor 4 litere un indiciu al originii pline de secrete a jocului.


Astfel, ocultistul american Paul Foster Case (1884-1954) a format propoziţia următoare: „ROTA TARO ORAT TORA ATOR", care ce se traduce prin: Roata Tarotului vesteşte legea lui Athor" şi, nu în ultimul rând, uimeşte prin corespondenţa pe care o are numele Taro cu Tora, legea evreiască a celor 5 Cărţi ale lui Moise.

Originea Tarotului

Provenienţa cărţilor de Tarot rămâne necunoscută. In cultura tuturor marilor naţiuni antice, divinaţia cu ajutorul Tarotului a avut un rol destul de important cât să fie înregistrat în cronicile secolelor trecute.

Astfel, există diverse teorii care susţin că Tarotul este de origine egipteană, fiind una din „comorile pierdute ale bibliotecii egiptene" (Antoine Court de Gebelin [1725-1784] - „Monde Primitif").

Se spune că zeul-mesager Thot a transmis muritorilor informaţii despre ceea ce vor deveni ulterior cele 22 de Arcane Majore.

De asemenea, se spune că Moise, evreul găsit de o împărăteasă egipteană, a primit educaţie de la cei mai cunoscuţi preoţi ai vremii sale, primind astfel şi cunoştinţe temeinice de interpretare a Tarotului.

După exodul evreilor din Egipt, Moise a transmis cunoştinţele de Tarot poporului său, sub forma unui alfabet compus din 22 de litere. Acest alfabet poartă numele de „kabbala" şi fiecare literă are un echivalent numeric.

Alţi cercetători susţin alte origini antice (indiene, chinezeşti, greceşti, romane) care, în final, s-au materializat sub forma creştină (în sensul de moralizatoare) a acestui joc, fiecare arcană având povestea ei proprie.

Construcţia jocului

Primele jocuri de cărţi constau dintr-un număr diferit de cărţi. La jocul florentin erau 41 de atuuri şi 56 de cărţi obişnuite; jocul din Bologna număra 62 de cărţi, iar pachetul atât de frumos al lui Andrea Mantegna din Mantua era alcătuit din 50 de cărţi.

Erau jocuri care constau din 12 serii a câte 12 cărţi, sau din 8 serii a câte 12 cărţi.

Abia în jurul anului 1600, italianul Garzoni descrie un joc ce corespunde structurii actuale a Tarotului, cu 22 de Arcane Majore şi 56 de Arcane Minore

In această formă, a fost numit Pachetul Veneţian sau Tarot de Marsilia, având 78 de cărţi.

Cele 22 de Arcane Majore prezintă imagini pe cele 22 de cărţi (de la 0 = Nebunul până la XXI = Lumea), care par surprinzător de familiare din mituri sau din alte tradiţii.

Cărţile rămase sunt cele 56 de Arcane Minore, care se împart în 4 serii, pe care le cunoaştem deja din jocul de cărţi actual şi care sunt după cum urmează: Bâtele = trefla, Spadele = pica, Cupele = inima roşie (cupă) şi Monedele = caro.

Fiecare din aceste serii constă din 14 cărţi, care se împart în 10 cărţi numerotate — de la unu (1) = as până la zece (10) - şi patru cărţi de curte - Regele, Regina, Cavalerul şi Valetul.

In jurul ultimei schimbări de secol, cărţile de Tarot s-au bucurat nu doar de un interes în continuă creştere, ci au obţinut o îmbogăţire decisivă prin Arthur Edward Waite (1857-1941).

Waite, născut în America şi crescut în Anglia, a fost un mare cunoscător al ocultismului. A fost membru şi, mai târziu, mare maestru al „Ordinului Hermeneutic al Crepusculului Auriu", un ordin influent al magiei, ce a fost înfiinţat, printre alţii, de către Samuel McGregor Mathers, dr. Wynn Westcott şi dr. William Woodman. Alţi membri ai acestui ordin au fost poetul William Butler Yeats şi faimosul magician Aleister Crowley.

Waite este tatăl spiritual al unui nou tip de cărţi de Tarot, ce au fost desenate de un membru al ordinului, artista Pamela Coleman Smith. Iniţialele acesteia - PCS - se pot vedea pe toate cele 78 de cărţi.

Dacă până atunci jocurile de Tarot aveau cărţi ilustrate doar la Arcanele Majore, la cărţile de curte şi uneori la cei patru aşi, cărţile concepute de Waite conţin motive ilustrate şi pe cele 36 de cărţi rămase, ce ajută la interpretare. Graţie acestei îmbogăţiri, Tarotul său este astăzi cel mai răspândit joc, care face şi obiectul acestei cărţi.


CUPRINS:

Capitolul I
Introducere

Capitolul II
Numele şi originea Tarotului

Capitolul III
Structura Tarotului

Capitolul IV
Simbolistica Tarotului

Capitolul V
Reguli în divinaţie
Pasienţa

Capitolul VI
Tipuri de etalare

Oracolul
Tarotul dragostei
Crucea celtică
Etalarea în cruce şi triunghi

Etalarea trecut, prezent, viitor
Etalarea în patru cărţi (luarea deciziilor)
Etalarea în cinci cărţi
Caracterizarea unei persoane sau a unei situaţii

Răscrucea şi deciziile legate de ea
Alegerea corectă între două opţiuni
Etalarea într-o carte
Etalarea în şapte cărţi

Jocul relaţiilor
Jocul deciziilor
Etalarea Hangall
Etalarea compatibilităţii în relaţii

Etalarea viitorului unei relaţii
Etalarea descrierii unei persoane abia cunoscute
Etalarea ,,Iubitul meu / iubita mea mă minte?”
Etalarea ,,Suntem făcuţi unul pentru celălalt?"

Etalarea ,,Intenţiile lui / ale ei faţă de dumneavoastră"
Etalarea ,,Părerea celorlaţi faţă de dvs."
Etalarea ,,Dumneavoastră şi relaţia dumnevoastră”
Etalarea ,,Cum să vă îndepărtaţi mai uşor şi mai repede"

Etalarea ,,Cum să depăşiţi impasul despărţirii
Etalarea ,,Cum sa reîncepeţi relaţia”
Caracterizarea completă a relaţiei
Semnificaţia cărţilor de Tarot

Arcane Majore
Arcane Minore

Cărţile de Curte
Cărtile Numerotate

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie