Suferinte din Ardeal

S-ar putea cineva intreba daca reeditarea unei carti scrise la inceput de secol XX, mai poate prezenta interes si oportunitate la sfarsit de secol, atata vreme cat situatia istorica a imbracat forme atat de diverse si popoarele Europei au trecut prin cel putin trei mari incercari; doua razboaie mondiale si razboiul rece, care fiecare-n parte au provocat mari transformari in situatia geo-politica a Europei. Raspunsul poate fi gasit in insasi lectura atenta a cartii „Suferintele din Ar­deal”, care trateaza momentele cele mai importante ale istoriei Transilvaniei, intr-o lucrare de sinteza, scrisa de un bun cunoscator al evenimentelor, preocupat sa aduca putina lumina in luptele de idei duse de oameni de stiinta si diplomati pe taramul istoriografiei. Vasile Stoica, autorul acestei lucrari, scriitor si diplomat, nascut in anul 1889 in Avrig (Sibiu), facandu-si studiile secundare si universitare la Sibiu, Brasov, Budapesta si Paris, licentiat in litere, fost membru in delegatia romana la Liga Natiunilor, deputat de Sibiu, ministru plenipotentiar la Tirana si Sofia, apoi la Riga si Kaunas (Lituania) (1933 -1939) si la Ankara (1939 -1940), subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Nationale (1940), si-a consacrat o buna parte din viata in lupta pentru emanciparea romanilor din Transilvania. In afara colaborarilor la diferite periodice din tara, cu opere literare originale si traduceri, Vasile Stoica si-a sustinut activitatea diplomatica cu o multime de scrieri cu caracter istoric si stiintific, din care amintim doar cateva: „Habsburgii si Romania” (cu T. Rusu-Abrudeanu), Buc. 1915; „Suferintele din Ardeal” (doua editii, 1916, 1917); „Basarabia”, New York, 1919; „The Roumanian question”, Pittsburg, 1919; „in America pentru cauza romanilor”, 1926 si lista ar putea fi mult completata. Aceasta scurta carte de vizita asupra autorului si operei sale, am considerat-o necesara pentru simplu motiv ca ea poate constitui un argument asupra compeA­tentei si posibilitatii unei bogate informatii, atat de necesare in elucidarea unor evenimente pe cat de controversate, pe atat de importante, vizand trecutul nostru istoric si legat de acesta, modelarea in termeni acceptabili a istoriei vii­toare. Se spune mereu ca trecutul istoric nu mai trebuie dezgropat, raportand totul la prezent. Asa ar fi daca evenimentele care au inceput sa se desfasoare dupa 1989 in zona geo-politica a tarii noastre (vezi fosta Iugoslavie), nu ne-ar da motive de ingrijorare, ele avand multe puncte comune cu cele din preajma celor doua razboaie mondiale. Si astfel va trebui sa actionam precum zicea de curand rabinul de Timisoara, domnul Neuman, intr-o emisiune TV in limba germana, ca: „Nu poate fi constituit un viitor fara a ne gandi la trecut”. Iata inca un motiv in plus ca aceasta lucrare sa ajunga in mainile generatiei tinere si nu numai, pentru a-si putea construi viitorul, bazandu-se pe o ampla si corecta cunoastere a trecutului. Dar in aceeasi masura, ea trebuie sa ajunga pe masa de lucru a marilor perso­nalitati si organisme internationale, pentru o corecta cunoastere a istoriei Transilvaniei, care azi a devenit o problema la fel de disputata ca si dupa primul razboi mondial, iar reluarea ei in considerare in termenii adevarului istoric, ar putea declansa consecinte dezastruoase nu numai in centrul Europei, ci cu ex­tindere pe intregul continent. Avem incredere in luciditatea si buna credinta a oamenilor politici, care prin atitudinea lor corecta si in spiritul adevarului, sa duca nu la o dezbinare si nein­telegere intre natiuni, ci la o Europa unita si prospera, o patrie a libertatilor si a democrati