SPARTACUS. REVOLTA SCLAVILOR - NERO. DOMNIA ANTIHRISTULUI (VOL. I+II )

SPARTACUS. REVOLTA SCLAVILOR - NERO. DOMNIA ANTIHRISTULUI (VOL. I+II )

Prezentare titlu (Spartacus. Revolta sclavilor):
Spartacus, un nume care a strãbãtut mileniile.
Max Gallo ne înfãåiæeazã destinul acestui trac care a refuzat sã se supunã dominaåiei romane, devenind
astfel sclav æi mai apoi gladiator. Fuge împreunã cu câåiva tovarãæi trimiæi, ca æi el, de altfel, la moarte, în arenã.
Înfrânge legiunile romane trimise pe urma lui. Mii de sclavi i se alãturã, setea de libertate îl însufleåeæte,
îl îndeamnã sã rupã lanåurile sclaviei. Roma tremurã.
Cruzimea unei epoci istorice ia naætere în paginile romanelor lui Max Gallo, istoria devenind, parcã,
palpabilã prin personajele, pasiunile æi glasurile care îi dau viaåã.
Spartacus, un trac de origine med, a avut mult curaj æi putere, dar mai ales inteligenåa æi blândeåea l-au ridicat deasupra
condiåiei sale æi l-au fãcut mai grec decât era prin naætere. – PLUTARH, Vieåi paralele, Crassus, VIII, 3.


Prezentare titlu (Nero. Domnia Antihristului):
Nero, spuseserã creætinii, era Antihristul, Fiara, Rãul.
Cine a fost, de fapt, acest tânãr împãrat care se înfãåiæa ca bufon, cântãreå, poet, în faåa plebei? Cum a
izbândit el, cel care a ordonat moartea mamei sale Agrippina, a fratelui sãu Britannicus, a soåiei sale æi a atâtor
mulåi alåii? A fost Antihristul care, dupã incendierea Romei, a pus masacrul în cârca creætinilor, arzându-i pe
rug pentru a lumina una dintre sãrbãtorile imperiale? A fost omul care æi-a torturat æi ucis fãrã milã rivalii, iar
apoi cânta æi recita, în vreme ce mulåimea îl aclama în amfiteatre.
Te detest æi nici un soldat nu åi-a fost vreodatã mai credincios câtã vreme ai meritat sã fii iubit: am început sã te urãsc dupã
ce te-ai dovedit ucigaæul mamei tale, al fratelui æi al soåiei tale, vizitiu, bufon æi incendiator. – Tribunul SIBRIUS FLAVUS, citat
de Tacit, Anale, LXVII.