Celebritatea lui E. T. A. Hoffmann, conferită de numeroase opere de artă, în muzică, literatură, pictură, a fost sporită de Spărgătorul de nuci şi Regele-Şoarece. Povestea aceasta poate fi citită de părinţi împreună cu copiii. Cu siguranţă că lor le va plăcea, iar părinţii vor descoperi că, dupa lecturarea primelor pagini, ea poate fi dusă până la final, tot aşteptând deznodamântul.

Poate fi citită oricând, în orice moment al anului, dar cu deosebire înainte de Crăciun. Şirul poveştii începe în seara de Ajun, în casa doctorului Stahlbaum, în timp ce Frederic şi Maria aşteaptă ca darurile să fie pregătite. Naşul Drosselmeier le aduce cadoul cel mai spectaculos, o jucarie meşterită cu minuţiozitate de ceasornicar. De fiecare dată, el le daruieşte copiilor o jucărie minunata care, fiind preţioasă, e pusă pe un raft înalt, pentru ca micuţii să nu o poată ajunge şi să o strice. Astfel, jucaria devine bibelou. La îndemână rămân alte jucarii, în dulapul de sticlă: păpuşi, soldăţei de plumb, figurine din ciocolată, zahăr etc., o lume pe care autorul o foloseşte pentru a descrie magia, feeria, dar şi groaza, fascinaţia şi spaima. Spărgătorul de nuci e jucaria care o cucereşte pe fetiţa familiei. Frumuseţea lui, chiar dacă este pusă alaturi de urâţenie, provoaca în inima ei o pasiune ciudată. Hoffmann plăsmuieşte o poveste între realitate şi ficţiune. Totul se petrece în vis? Fetita aiurează, din pricină că fusese bolnavă, sau călătoriile din noapte sunt adevarate? Îi lasam pe cititori să decidă aceasta, parcurgând şirul naraţiunii. Cu siguranţă, la final, aflând deznodamântul, această carte va deveni una dintre preferatele lor.