SHAKESPEARE si piesele-basm

In teatrul lui Shakespeare, ultimele trei piese: Cymbeline, Poveste de Iarna si Furtuna reprezinta nu numai o "iesire din scena" voita a autorului (cu patru ani inainte de moartea sa, in 1616), ci si o noua viziune de creatie. Daca pana acum, Comediile, Dramele istorice si Tragediile formau o imago mundi mai curand "realista", desigur cu puternice semnificatii spirituale, in ultimele piese perspectiva autorului se schimba aproape radical. Socotind ca a spus tot ce avea de spus cu mijloacele teatrului renascentist. Shakespeare face in ultimele piese un uimitor salt in mit. Evident, in tot teatrul lui simbolul joaca un rol de prim ordin fiind o expresie a structurii sacre a lumii, dar in aceste ultime piese, la care s-ar putea adauga Pericles, simbolul devine predominant, structurandu-se intr-o realitate mitica totala, asemanatoare in buna masura cu cea a basmelor din multe traditii. Din acest motiv, denumirea de "romances", data de majoritatea exegetilor acestor piese, ni se pare inadecvata si insuficienta, numindu-le in consecinta "piese basm". Simbolul nu este aici doar un mod de expresie, ci un mod de existenta, personajele si intamplarile evocand lumea miraculoasa a omului traditional, mai degraba decat pe cea contemporana autorului. Caci prin caracterul lor mitic, aceste piese devin vizionare, si aproape profetice, prin unele din semnificatiile lor, si in consecinta intemporale.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie