Sfarsitul copilariei

Sfarsitul copilariei - Arthur C. Clarke


… utopia din Sfarsitul copilariei a fost considerata o expresie a pierderii individualitatii si o afirmare codata a unei identitati colective.

Romanul publicat de cunoscutul scriitor englez în 1953 invita cititorul la un exercitiu de imaginatie cu totul special.

În povestea lui Arthur C. Clarke, relatia dintre om si cosmos nu este una de dominatie.

Fiinta umana evolueaza sau mai bine spus transcende într-un univers mistic.
……………………………

„La mai bine de o jumatate de secol de la aparitie, Sfârsitul copilariei ramâne unul dintre cele mai bune si mai îndraznete romane SF din toate timpurile.“
SF Reviews

„Romanul lui Arthur C. Clarke vorbeste despre transcendenta si despre urmatoarea etapa din evolutia omenirii. Si-a câstigat un loc sigur în Pantheonul literaturii scince fiction si ramâne o viziune stralucita asupra potentialului civilizatiei oamenilor la un nivel superior de perceptie“.
SF Site

„O poveste credibila, înspaimântator de logica si, în acelasi timp, înfiorator de profetica. Clarke este un maestru neîntrecut.“
Los Angeles Times

Despre autor:


Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 – 19 martie 2008), autor de science-fiction, inventator si futurolog britanic, ramas celebru pentru seria de romane SF Odiseea spatiala.

S-a nascut in Minehead, Somerset, Anglia. Dupa ce a absolvit gimnaziul si Huish’s Grammar School din Taunton, nu si-a putut permite sa urmeze universitatea si s-a angajat ca auditor la sectia de pensii a Ministerului Educatiei. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a servit in Royal Air Force ca instructor si tehnician radar, fiind trecut in rezerva cu gradul de locotenent. Dupa razboi a absolvit King’s College London in matematica si fizica.

Arthur C. Clarke a fost presedintele Societatii Interplanetare Britanice intre anii 1946-1947, respectiv 1951-1953. Desi nu a initiat conceptul de sateliti geostationari (in ciuda legendei care sustine contrariul), a contribuit hotarator cu ideea ca acesti sateliti pot fi relee ideale de telecomunicatii. In onoarea activitatii sale, International Astronomical Union a recunoscut in mod oficial orbita geostationara de deasupra Ecuatorului ca Orbita Clarke.

Intre 1937 si 1945, Arthur C. Clarke a publicat cateva povestiri in publicatii minore, dar debutul profesional s-a consemnat in 1946, textul „Loophole“ aparand in revista Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.

In 1956 a emigrat in Sri Lanka (pe atunci Ceylon), in special pentru a-si satisface pasiunea pentru scufundarile subacvatice si a locuit acolo pana s-a stins din viata, in 2008.

In 1998 a primit distinctia de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, in anul 2000 regina i-a conferit titlul de Sir, iar in 2005 a capatat cel mai important titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya.

A primit de asemenea Premiul UNESCO-Kalinga pentru popularizarea stiintei in 1961, a fost nominalizat la premiile Oscar in 1969 pentru scenariul filmului Odiseea spatiala 2001, scris impreuna cu Stanley Kubrick, si la Premiul Nobel pentru Pace, 1994.

Premii si distinctii SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo si Nebula, cate un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum si doua premii Seiun.

Seria Odiseelor spatiale combina temele science-fiction cu meditatia metafizica. Toate descriu zboruri spatiale in sistemul solar si intalniri cu „monolitul negru“.

Arthur C. Clarke a declarat initial, in introducerea la 2001: Odiseea spatiala, ca nu este posibila niciun fel de urmare si ca nu are nici cea mai mica intentie de a scrie vreuna, dar descoperirile stiintifice din sistemul solar l-au facut sa se razgandeasca.