Secunda celestă

Secunda celestă

O caracteristică a versurilor din acest volum este aceea a abandonării deliberate a rimei în favoarea forţei sugestive a cuvintelor. Încearcă şi reuşeşte în mare măsură să ne comunice bucuria unei existenţe realizate în dragoste pentru fiinţele iubite, de la fete la nepoţi, umanizând şi mai mult spaţiul său existenţial supus unei severe radiografii ce degajă optimism, nelinişte, speranţă. E într-o permanentă căutare de sine şi a mijloacelor de redare a ceea ce simte: „în semicercul zâmbetului din tăceri / adun misterul unui poem / în fulgeratele secunde / din rămasu-mi spaţial / ştiut decât de Tine Doamne”. Se apropie astfel de poezia argheziană, intrând uneori în contradicţie cu propriul eu, încercând să pătrundă sensurile cuvintelor, dându-le şi alte semnificaţii: „atent la alba tâmplă / între mine şi cuvânt a plecat / singurătatea”. În acest Univers are o singură necunoscută: „ne închipuim unul din rezumatele de literatură / care descriu esenţa unei picături de sânge/ albastru / e speranţa îmbrăcată în metafora cuvintelor / dintr-o meditaţie nocturnă a poetului / e contemplă… / unde-i omenia?!” (unde-i omenia?!). Volumul ne înfăţişează o voce matură, stăpână pe modalităţile şi simbolistica cuvântului, într-o continuă căutare de noi sensuri şi problematici, ceea ce-i conferă autenticitate. (Victor Petrescu)

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie