ROMANUL VULPII

ROMANUL VULPII Ceea ce cunoastem sub numele de n-a fost scris intr-o singura repriza, nici de un singur scriitor. Diferitele versiuni au circulat, s-au transmis la inceput oral si progresiv sub forma scrisa, din mina in mina. Bineinteles ca din timpurile stravechi a existat ideea de a transforma animalele in personaje vorbitoare, capabile de toate pasiunile, actionind la furie. Dar incepind cu Renart, aceasta va deveni un roman, cu subtilitati si psihologie.,,, si colegii lor si-au permis chiar sa critice regalitatea si sa ia in zeflemea fatarnicia bisericii si a religiei. A revenit! Din nou un trubadur, un menestrel, a cintat pentru noi aventurile vechi si mereu noi ale lui Renart. Impertinenta medievala provoaca risete si le provoaca pur si simplu! Nu e usor sa traduci limba franceza de alaltaieri pentru românii de azi, dar se simte ca autorul-traducator a fost fascinat de aceste, a intepat cu vorba si s-a jucat cu animalele ca un copil foarte constiincios. A gasit adjectivele care sunau viclean (ciinos, carpanos) sau si-a amintit de basmele românesti (unches, slova, pirit, roscovan), folosind chiar si diminutive: varguta, mielusea. De fapt, roscovanul este personajul central; nu paraseste niciodata scena si spre deosebire de eroii moderni de la TV – imbecili si coplesiti de ingaduinta –, pierde atit de des pe cit cistiga. Aici totul este mai putin simplu decit s-ar zice; nu se stie niciodata cine va fi cel mai descurcaret. Situatia reprezinta complexitatea vietii si dificultatile supravietuirii. E vorba de foame, de a insela pe cineva, insa pentru a te hrani. In Esop si La Fontaine, jivinele s-au multiplicat cu defectele noastre. Ii multumesc trubadurului din anul 2000 pentru a fi gasit intr-un sipet prafuit o bucata din tineretea lumii. In 1977, la Editura Dacia din Cluj, a fost tiparit, intr-o traducere in versuri realizata de Theodosia Ioachimescu, care explica in prefata: „Traducerea de fata nu revendica alt merit decit pe acela de a fi incercat pentru prima oara sa treaca esentialul din din. Desigur, o transpunere mai fericita e totdeauna posibila.> Acum facuta-i!