Războiul de 30 de zile - Jurnal colectiv de campanie
PreÈ›: 24,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Mircea Mihaies, Toma Roman Jr.
ISBN: 978-973-669-453-0
Editura: Curtea Veche
Anul publicării: 2007
Pagini: 184
Format: 13X20
DESCRIERE
Războiul de 30 de zile - Jurnal colectiv de campanie
Ultimul joc de societate al politicienilor e să facă pariuri la televizor pe cele două reprize ale meciului politic care se desfăşoară în România de la bileţel încoace. Primul pariu este dacă va fi sau nu suspendat preşedintele în Parlament. Pariorii care negociază în secret şi gesticulează în public au grijă să pară foarte decişi. (...) Republica, măreaţa vatră a băieţilor deştepţi şi a ochilor albaştri, ar urma să devină monarhia „intereselor de grup“, unde posturile şi proprietăţile s-ar transmite ereditar, fără atâtea formalităţi, dispute şi emoţii. Din tabăra opusă, dnii Boc, Stolojan şi Stoica sunt convinşi că artizanii suspendării vor vota în secret „împotrivă“ pentru a se cruţa de un eventual eşec electoral în faţa preşedintelui, care plăteşte pentru că a sfidat coaliţia corupţiei.
Tia Şerbănescu
Dl Băsescu, singurul politician ales prin vot direct cu excepţia primarilor, a încercat să demonstreze că este chiar cu adevărat interesat de îndeplinirea mandatului cu care electoratul l-a delegat. Constituţional, mijloacele lui au fost extrem de limitate şi, de multe ori, „jocul“ său s-a desfăşurat la limitele legii fundamentale.
Încercarea de a bloca guvernul (impus de el, dar constituţional imposibil de controlat de el) de la preluarea „obiceiurilor“ instituţionalizate de PSD, de protejare a intereselor oligarhiei, s-a soldat cu demascarea brutală a solidarităţii transpartinice a clasei politice. PNL-ul s-a „deschis“ către PSD, PC, PRM, cu sprijinul interesat al UDMR-ului. Chiar şi PD-ul,
partidul din care provine
preşedintele, a ezitat. Dl Băsescu a făcut, în faţa clasei (sau, mai bine zis, castei) politice trei greşeli grave: a condamnat comunismul (dezvăluind legăturile „actualilor“ cu trecutul), a forţat independenţa justiţiei (ce trebuia să funcţioneze în continuare selectiv) şi a lăsat organismele anticorupţie să ajungă, în sfârşit, chiar la
„peştii cei mari“, la rechini.
Toma Roman
Un lucru rămâne greu de explicat. De ce Traian Băsescu s-a specializat în combaterea unor fenomene care îl includeau? De ce s-a avântat în lupta împotriva unor lucruri care, la fel de bine, ar fi trebuit
să-l includă şi în tabăra adversarilor? Traian Băsescu a condamnat comunismul uitând să condamne activitatea sa de pion al sistemului. Nu a dat detalii, nu a clarificat perioada şi activitatea şi nici nu i-a acuzat pe cei care au făcut exact aceleaşi lucruri ca şi el. A sprijinit deschiderea arhivelor securităţii, fără a clarifica legăturile sale cu aparatul represiv al lui Nicolae Ceauşescu. Deja circulă foile
caietului de evidenţă în care Traian Băsescu figura la un moment dat cu dosar de
informator.
Cornel Nistorescu
Ultimul joc de societate al politicienilor e să facă pariuri la televizor pe cele două reprize ale meciului politic care se desfăşoară în România de la bileţel încoace. Primul pariu este dacă va fi sau nu suspendat preşedintele în Parlament. Pariorii care negociază în secret şi gesticulează în public au grijă să pară foarte decişi. (...) Republica, măreaţa vatră a băieţilor deştepţi şi a ochilor albaştri, ar urma să devină monarhia „intereselor de grup“, unde posturile şi proprietăţile s-ar transmite ereditar, fără atâtea formalităţi, dispute şi emoţii. Din tabăra opusă, dnii Boc, Stolojan şi Stoica sunt convinşi că artizanii suspendării vor vota în secret „împotrivă“ pentru a se cruţa de un eventual eşec electoral în faţa preşedintelui, care plăteşte pentru că a sfidat coaliţia corupţiei.
Tia Şerbănescu
Dl Băsescu, singurul politician ales prin vot direct cu excepţia primarilor, a încercat să demonstreze că este chiar cu adevărat interesat de îndeplinirea mandatului cu care electoratul l-a delegat. Constituţional, mijloacele lui au fost extrem de limitate şi, de multe ori, „jocul“ său s-a desfăşurat la limitele legii fundamentale.
Încercarea de a bloca guvernul (impus de el, dar constituţional imposibil de controlat de el) de la preluarea „obiceiurilor“ instituţionalizate de PSD, de protejare a intereselor oligarhiei, s-a soldat cu demascarea brutală a solidarităţii transpartinice a clasei politice. PNL-ul s-a „deschis“ către PSD, PC, PRM, cu sprijinul interesat al UDMR-ului. Chiar şi PD-ul,
partidul din care provine
preşedintele, a ezitat. Dl Băsescu a făcut, în faţa clasei (sau, mai bine zis, castei) politice trei greşeli grave: a condamnat comunismul (dezvăluind legăturile „actualilor“ cu trecutul), a forţat independenţa justiţiei (ce trebuia să funcţioneze în continuare selectiv) şi a lăsat organismele anticorupţie să ajungă, în sfârşit, chiar la
„peştii cei mari“, la rechini.
Toma Roman
Un lucru rămâne greu de explicat. De ce Traian Băsescu s-a specializat în combaterea unor fenomene care îl includeau? De ce s-a avântat în lupta împotriva unor lucruri care, la fel de bine, ar fi trebuit
să-l includă şi în tabăra adversarilor? Traian Băsescu a condamnat comunismul uitând să condamne activitatea sa de pion al sistemului. Nu a dat detalii, nu a clarificat perioada şi activitatea şi nici nu i-a acuzat pe cei care au făcut exact aceleaşi lucruri ca şi el. A sprijinit deschiderea arhivelor securităţii, fără a clarifica legăturile sale cu aparatul represiv al lui Nicolae Ceauşescu. Deja circulă foile
caietului de evidenţă în care Traian Băsescu figura la un moment dat cu dosar de
informator.
Cornel Nistorescu
Accesul clienţilor
-Promoţii
-- 57,00 leiPRP: 60,00 lei
- 33,15 leiPRP: 39,00 lei
- 25,76 leiPRP: 28,00 lei
RECENZII