Rapsodia epistolară - volumul IV

Rapsodia epistolară - volumul IV

Dincolo de lumina pe care o aruncă asupra figurii lui Anton.Golopenţia, focar al ansamblului de scrisori, şi asupra corespondenţilor antrenaţi în schimburi epistolare masive ori medii, cu toţii relevanţi în cultura românească (şi uneori internaţională) a epocii, mulţi dintre ei rămaşi necunoscuţi publicului cultivat, „Rapsodia epistolară”, care se încheie cu prezentul volum, ne oferă în mod esenţial imaginea, în direct, a interbelicului românesc în ansamblu, cu căutările lui, cu grupurile care au aspirat ori s-au mobilizat în vederea înţelegerii şi mlădierii circumstanţelor epocii, cu polifonia soluţiilor şi a aspiraţiilor.

Schimburile epistolare masive sau medii ne permit să surprindem etape diferite ale evoluţiei celor care scriu. Devine astfel posibil să nu mai identificăm un individ cu imaginea maximă finală pe care o propun biobibliografiile, ci să-l surprindem în mişcare, cu ezitările, perioadele mai puţin consistente şi perioadele de acţiune desfăşurată în care i s-a consumat existenţa. Departe de a fragmenta evoluţia corespondenţilor „de cursă lungă’’, viziunea aceasta „în mers’’ ne-o apropie, arătându-ne cum s-au construit, în mai bine sau mai puţin bine, cum au revenit şi ce au obţinut în perioada în care-i însoţim dinăuntru citindu-le scrisorile.

Corespondenţii diferă de interlocutorii pe care-i întâlnim în volumele de istorie orală şi o comparaţie sistematică între atitudinile lor caracteristice se impune, pentru a combina fertil cele două surse de informaţie. La nivel factual, scrisorile, scrise de obicei la cald, în miezul întâmplărilor, tind să fie mai precise decât istoria orală, în care neajunsurile memoriei sau, dimpotrivă, travaliul ei de justificare, raţionalizare, exaltare a importanţei celui care rememorează ne îndepărtează, deseori considerabil, de faptul brut. Pe de altă parte, scrise sub imperiul urgenţei, scrisorile riscă să nu fie întotdeauna elaborate la nivelul interpretării. Dimpotrivă, în istoria orală, interpretarea, deseori în exces, se cere cântărită şi interogată atent pentru a regăsi dozarea optimă. Între cele două ipostaze se interpun, scrise doar atunci când se desprind firesc de purtătorul lor, mesajele „organice” pentru care A.G. tinde să rezerve, de fapt, cuvântul „scrisoare”. (Sanda Golopenţia)

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie