Profunzimile sufletului
Preț: 29,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Wilhelm Steckel
ISBN: 978-973-707-739-4
Editura: Trei
Anul publicării: 2013
Pagini: 200
Format: 13x20
DESCRIERE
Profunzimile sufletului
De o surprinzătoare actualitate, eseurile psihanalitice ale lui Wilhelm Steckel sunt adevărate incursiuni în adâncurile psihicului, abordând teme din cele mai diverse ale vieţii cotidiene: "cea de a doua lume" (lumea imaginaţiei); recunoştinţa şi ingratitudinea; lenea şi înclinaţia omului de a trândăvi, dar şi refularea imboldului spre lene şi convertirea în opusul său, hiperactivitatea; independenţa din perspectiva tânărului care abia păşeşte în viaţă, gelozia şi prietenia. Pe parcursul cărţii, autorul răspunde la întrebări punctuale (ce şi doresc copiii, de pildă) sau tratează concepte psihanalitice precum identificarea, schimbările de dispoziţie sau refugiul nevrotic în boală, făcând apel la propria experienţă clinică dar şi la studiile de caz ale contemporanilor săi.
***
Există oameni care trebuie să se certe mereu, a căror energie exuberantă trebuie să fie descărcată astfel, oameni pentru care viaţa pare că nu merită să fie trăită dacă se scurge prea lin. Aceştia sunt cei veşnic nemulţumiţi, care nu şi au atins idealurile din tinereţe, care nu şi au îndeplinit visurile. Ei îşi proiectează nemulţumirea şi confuzia interioară asupra tuturor experienţelor de zi cu zi. Acesta este motivul pentru care par să fie atât de supraîncărcaţi emoţional; acesta este motivul care face ca intensitatea însufleţirii lor să fie de neînţeles pentru noi. Fiindcă este o realitate faptul că se înfurie din motive banale. Dar tocmai această intensitate a emoţiei demonstrează că în spatele acestor mici certuri se ascunde mai mult decât ar fi ei dispuşi să recunoască în mod normal, şi anume că cearta este alimentată de un izvor mai profund decât ceea ce se vede la suprafaţă.
Îndemnul de a munci îşi are originea în instinctul de autoconservare al umanităţii. Nu decurge din propriile nevoi, ci doar din nevoile celorlalţi. În aparenţă, cu toţii muncim pentru noi înşine, dar în realitate muncim întotdeauna pentru alţii. Cât de mic este numărul celor ce şi fac treaba cu bucurie şi bună dispoziţie! Cât de mulţi oameni dau frâu liber aversiunii pentru muncă prin intermediul unei aparente nemulţimiri faţă de profesia lor! Şi unde putem găsi, în zilele noastre, un om mulţumit de meseria lui?
De o surprinzătoare actualitate, eseurile psihanalitice ale lui Wilhelm Steckel sunt adevărate incursiuni în adâncurile psihicului, abordând teme din cele mai diverse ale vieţii cotidiene: "cea de a doua lume" (lumea imaginaţiei); recunoştinţa şi ingratitudinea; lenea şi înclinaţia omului de a trândăvi, dar şi refularea imboldului spre lene şi convertirea în opusul său, hiperactivitatea; independenţa din perspectiva tânărului care abia păşeşte în viaţă, gelozia şi prietenia. Pe parcursul cărţii, autorul răspunde la întrebări punctuale (ce şi doresc copiii, de pildă) sau tratează concepte psihanalitice precum identificarea, schimbările de dispoziţie sau refugiul nevrotic în boală, făcând apel la propria experienţă clinică dar şi la studiile de caz ale contemporanilor săi.
***
Există oameni care trebuie să se certe mereu, a căror energie exuberantă trebuie să fie descărcată astfel, oameni pentru care viaţa pare că nu merită să fie trăită dacă se scurge prea lin. Aceştia sunt cei veşnic nemulţumiţi, care nu şi au atins idealurile din tinereţe, care nu şi au îndeplinit visurile. Ei îşi proiectează nemulţumirea şi confuzia interioară asupra tuturor experienţelor de zi cu zi. Acesta este motivul pentru care par să fie atât de supraîncărcaţi emoţional; acesta este motivul care face ca intensitatea însufleţirii lor să fie de neînţeles pentru noi. Fiindcă este o realitate faptul că se înfurie din motive banale. Dar tocmai această intensitate a emoţiei demonstrează că în spatele acestor mici certuri se ascunde mai mult decât ar fi ei dispuşi să recunoască în mod normal, şi anume că cearta este alimentată de un izvor mai profund decât ceea ce se vede la suprafaţă.
Îndemnul de a munci îşi are originea în instinctul de autoconservare al umanităţii. Nu decurge din propriile nevoi, ci doar din nevoile celorlalţi. În aparenţă, cu toţii muncim pentru noi înşine, dar în realitate muncim întotdeauna pentru alţii. Cât de mic este numărul celor ce şi fac treaba cu bucurie şi bună dispoziţie! Cât de mulţi oameni dau frâu liber aversiunii pentru muncă prin intermediul unei aparente nemulţimiri faţă de profesia lor! Şi unde putem găsi, în zilele noastre, un om mulţumit de meseria lui?
Accesul clienţilor
-Promoţii
-- 42,75 leiPRP: 45,00 lei
- 69,35 leiPRP: 73,00 lei
- 27,55 leiPRP: 29,00 lei
RECENZII