Prezenta. Arta Pacii si a Fericirii. Vol. 1

Dorul de fericire şi frica de moarte sunt, de fapt, două aspecte ale aceluiaşi sindrom. Sindromul este sinele interior imaginar.

Generaţiile viitoare ar putea diagnostica cândva SSS – Sindromul Sinelui Separat – de care suferă marea majoritate a omenirii şi care este cauza principală a celor mai multe nefericiri de natură psihologică.


Astfel, sinele interior şi separat se află mereu în misiune, căutând să-şi asigure fericirea în obiecte şi în relaţiile cu lumea concepută a fi una exterioară şi încearcă disperat să liniştească frica de moarte care îl vânează. Între aceste două focuri arde sinele separat.


Fragment din carte:

…orice ar fi Sinele nostru cu adevărat, „eu” este numele pe care i-l dăm. Pentru a afirma cu certitudine că „eu sunt” – şi această aserţiune este una dintre puţinele afirmaţii pe care le putem face în mod legitim – trebuie să ştim sau să fim conştienţi că „suntem”.

Cu alte cuvinte, motivul pentru care suntem siguri de existenţa noastră este pentru că ştim acest lucru prin experienţă directă.

Nu ne bazăm pe informaţii de mâna a doua şi nici pe informaţii ce vin dintr-un trecut ce poate verifica existenţa noastră. Fiinţa noastră sau prezenţa noastră este chiar acum, aici, ceea ce este indubitabil.

Cine / Ce este acela care ştie sau este conştient de fiinţarea noastră?

Este „eul” care ştie că „eu sunt” sau este „eul” cunoscut de cineva sau de altceva decât de mine însumi?

Este evident că ”eu” ştie că „eu sunt”. Cu alte cuvinte, „eul” care este „eu sunt” este, de asemenea, acelaşi „eu” care ştie sau este conştient că „eu sunt”.

Deci, Constienţa sau cunoaşterea este o calitate inerentă a Sinelui nostru şi Sinele costruieşte „eul”, cel care cunoaşte că este atât prezent, cât şi conştient.


Sinele nostru nu are nevoie să ştie nimic special pentru a cunoaşte că este prezent şi conştient.

Se ştie pe sine prin doar simplul fapt că este el însuşi, deoarece, prin însăşi natura sa, Sinele este conştient sau cunoaşte. Nu trebuie să facă nimic special, cum ar fi să gândească, ca să ştie că este prezent.

Cunoaşterea despre existenţa noastră este cel mai simplu şi mai evident fapt al experientizării sale. Se află înaintea tuturor celorlalte lucruri, înaintea gândirii, simţirii sau a percepţiei.

Dacă ne-ar întreba cineva „eşti prezent?”, am putea face o scurtă pauză înainte de a răspunde, apoi am spune: „Da”. În acea pauză ne-am raporta la trăire a noastră intimă şi direct la Sinele nostru. Sinele se raportează la sine însuşi.

Cu alte cuvinte, Sinele nostru ştie că este prezent şi conştient prin sine, doar prin sine însuşi. Nu are nevoie de nici un alt agent, cum ar fi mintea sau corpul, ca să nu mai vorbim de o sursă exterioară, pentru a-şi confirma Prezenţa Conştientă. Se cunoaşte pe sine în mod direct.

Prin urmare, din experienţa noastră directă şi intimă este clar că „eu” nu este doar prezent, dar şi conştient. Din acest motiv ne referim uneori la Sinele nostru numindu-l Conştienţă, ceea ce pur şi simplu Înseamnă Prezenţa a ceea ce este conştient.

Cuvântul ”conştienţă” indică faptul că fiinţa pe care o cunoaştem în mod intim ca fiind Sinele nostru – care se ştie pe sine că este – este, în mod inerent, Prezenţă şi Conştienţă.


... in această carte Sinele nostru mai este denumit ca „Prezenţa Conştientă” sau, uneori, doar „Prezenţa”. De asemenea, ne mai referim la el ca fiind „conştiinţa” sau „fiinţarea”. Cel mai simplu, această prezenţă conştientă este cunoscută drept „eu”.

Oricum alegem să-l denumim, este pur şi simplu intimitatea fiinţei noastre – conştientizarea conştienţei de sine însăşi – care este cea mai evidentă, familiară şi directă cunoaştere pe care o poate avea cineva.

…………………………….


CUPRINS:

Prefaţa traducătorului
Mulţumiri

Din Sonetele către Orfeu (XIII) – Rainer Maria Rilke

Prefaţă

Introducere

Partea I
Adevărata noastră natură

Cine sau ce sunt Eu?

De la „Eu- Trupul-şi-Mintea” la „Eu-Conştienţa-Prezenţa”

Sinele nu este localizat undeva şi nu are limite

Uitarea esenţei fiinţei noastre

Sinele nostru nici nu se naşte şi nici nu moare

Natura infinită şi eternă a fiinţei noastre

Prezenţa este luminoasă prin sine însăşi

Doar Sinele este

Partea a II-a
Natura păcii, a fericirii şi a iubirii

Fiinţa noastră fundamentală este însăşi pacea

Fericirea este inerentă Fiinţei noastre

Iubirea este starea naturală a întregii Experienţe

Eternul Acum

Partea a III-a
Originea sinelui separat

Forma fundamentală a sinelui separat

Vălul ce acoperă pacea şi fericirea

Pacea şi fericirea nu sunt stări ale corpului şi ale minţii

Sinele separat este o acţiune, nu o entitate

Fericirea nu absentează niciodată

Dorinţa şi sfârşitul dorinţei

Eşecul căutării

Partea a IV-a
Corpul

Simţul-sentimentul separării în corp

Percepţia corpului

Senzaţia corpului

Experienţa crudă, brută, nefiltrată, neprocesată

Mereu prezenta continuitate netulburată a Experienţei

Partea a V-a
Lumea

Lumea noastră este făcută din percepţii

Percepţia şi limitele minţii

Oglinda naturii

Lumea şi Conştienţa schimbă locurile

Prietenoasa lume

Partea a VI-a
Experienţa

Intimitatea experientizării

Intimitatea şi caracterul imediat al lui acum

Care „sine” este anchetat?

Eu sunt ceva, nimic sau totul

Încredinţează totul Prezenţei

Nu există probleme

Fericirea este practica spirituală cea mai înaltă

Lumina Cunoaşterii

Relaţia cu un profesor

Epilog
Miezul/Inima Experienţei

Despre Autor
Cine sau ce sunt Eu?

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie