POVESTEA POVESTILOR

POVESTEA POVESTILOR

Pe cand lumea petrecea astfel, gandul lui Sufletel Drag era in alta parte, anume la printul Röhropp, cel pe care trebuia sa-l scoata din mormant. Neaflandu-si defel linistea si odihna, printesa isi indesa niste haine intr-o boccea, isi aduna giuvaierurile si, incalecand pe calutul ei alb, iesi neobservata din parcul palatului. Curand, intra intr-o padure adanca, unde, in intunericul noptii, se lasa cu totul prada tristetii sale.
Ajunse, astfel, langa un parau pe malul caruia stateau trei femei. Erau tare batrane si garbovite. Se tineau in carje si spuneau:
Stam in carje, uite,
Langa apa fara punte,
Impovarate de ani sute,
Nici c-am putea trece peste apa cea iute.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie