Poate Ca Da, Poate Ca Nu

Poate Ca Da, Poate Ca Nu

Despre Poate ca da, poate ca nu(Forse che si forse che no), autorul insusi spunea, intr-o scrisoare din 1908, ca este "un roman de pasiuni mortale". Cuvantul-cheie din titlu "poate", devine un laitmotiv pentru nesfarsitele meditatii si ezitari ale Isabellei, care este indragostita de Paolo Tarsis, dar si macinata de remuscari din cauza propriilor sentimente. Nehotararea ei o face, in ochii amantului, cu atat mai atragatoare. Isabella e obsedata de imaginea surorii ei, Vana, la randu-i indragostita de Paolo, care insa nu-i impartaseste iubirea. Pe cele doua surori le framanta dragostea si gelozia si le despart ideea suicidului si nebunia.
In aces roman, d'Annunzio s-a inspirat din propria iubire pentru contesa Giuseppina Mancini. La data publicarii, in 1910, romancierul a fost silit sa fuga din Italia, ca sa scape de creditori, si s-a stabilit in Franta, unde si-a consumat nostalgia fostei iubiri alaturi de alte femei.