Omul care voia sa fie fericit

inchipuie-ţi că eşti în vacanţă în Bali şi că, înainte de a te întoarce acasă, consulţi un bătrân vraci. Fără niciun motiv, ci doar asa, fiindcă ai tot auzit de el...

Diagnosticul lui: eşti perfect sănătos, dar nu eşti fericit.

Deţinător al unei infinite înţelepciuni, bătrânul pare să te cunoască mai bine decât oricine şi te va antrena în cea mai captivantă aventură: descoperirea de sine. In final, o expresie vetustă precum căutarea fericirii se arată a fi nevoia cea mai autentică şi mai profundă din noi.

Romanul lui Laurent Gounelle evocă lecţiile filosofilor antici: pentru a fi fericit, trebuie să cucereşti nu numai lumea exterioară, ci şi pe tine însuţi.

……………………

Fragment din carte:

…nu ştiam că era posibil să faci un om să sufere atât de mult doar prinzându-i degetul mic de la piciorul stâng între degetul mare şi arătător. Ţipam şi mă zvârcoleam în toate felurile pe rogojina mea.

Văzut de la distanţă, trebuie că părea un pescar care încerca să fixeze pe cârlig un vierme de un metru nouăzeci. Recunosc că din fire sunt foarte sensibil la durere, dar ceea ce simţeam depăşea în intensitate tot ce simţisem vreodată.

— Sunteţi bolnav, mi-a spus.
Fără glumă. Am şoptit înăbuşit un „da", între două gemete. Nu mai aveam putere nici măcar să strig. Nu părea afectat de durerea mea, păstra un soi de neutralitate binevoitoare. Faţa lui exprima chiar un soi de bunătate, care contrasta cu tratamentul pe care mi-l aplica.

— Sunteţi nefericit, a spus el, ca şi cum mi-ar fi pus diagnosticul. In acel moment, da. Foarte nefericit. Nu ştiam dacă să plâng sau să râd de această situaţie în care mă pusesem de unul singur. Cred că plângeam şi râdeam în acelaşi timp. Nimeni nu mă întrece când e vorba să-mi fac praf planurile. Şi când te gândeşti că aş fi putut să-mi fi petrecut ziua pe plajă, să vorbesc cu pescarii şi să mă uit după fetele frumoase din Bali!

— Durerea dumneavoastră în acest punct precis este simptomul unui rău general. Dacă aş apăsa pe altcineva cu aceeaşi presiune în exact acelaşi loc, n-ar trebui să-l doară deloc, mi-a spus.
Aceasta fiind zise, mi-a dat în sfârşit drumul la picior şi m-am simţit dintr-odată cel mai fericit om.

— Ce profesie aveţi?

— Sunt profesor.

S-a uitat la mine o clipă, apoi s-a îndepărtat cu un aer gânditor, preocupat parcă. Simţeam că am spus ceva ce nu ar fi trebuit sau chiar că am făcut o prostie. S-a uitat vag în direcţia unei plante căţărătoare, la câţiva paşi de noi. Părea absorbit în gândurile sale. Ce trebuia să fac? Să plec? Să tuşesc ca să-i amintesc de prezenţa mea?

M-a scos din dilemele mele, întorcându-se spre mine. S-a aşezat pe podea şi a început să-mi vorbească uitându-se ochi în ochii mei.

— Ce nu merge în viaţa dumneavoastră? Sunteţi foarte sănătos. Deci, ce se întâmplă? Serviciul? Dragostea? Familia?
întrebarea era directă şi mă fixa cu privirea, nelăsându-mi nicio portiţă de scăpare, chiar dacă vocea şi privirea sa erau binevoitoare. M-am simţit obligat să răspund, deschizându-mă în faţa unui om pe care nici măcar nu-l cunoşteam cu o oră înainte.

— Nu ştiu, dar aş putea fi mai fericit, ca oricine altcineva, cred.

— Nu vă cer să răspundeţi pentru alţii, ci pentru dumneavoastră, mi-a spus calm.

Individul acesta începe să mă enerveze, m-am gândit, simţind cum mă cuprinde furia. Fac ce vreau şi nu e treaba lui.
— Să spunem că aş fi mai fericit dacă aş avea pe cineva în viata mea.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie