„Societatea lui Zola e o mare sumbră, câteodată o cloacă, ale cărei secrete nu sunt alcoolismul, eredosifilisul şi nedreptatea, ci efortul răbdător sau exagerat al oamenilor de a trăi aceste fatalităţi. (...) Zugrăvirea societăţii reînvie, fără voie, tragedia: un grup uman, nişte destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depăşeşte literatura descriptivă şi creează, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oară, omul e înfăţişat deopotrivă în destinul său biologic, social şi cosmic.” R.-M. Albérès

„Émile Zola mi-a apărut întotdeauna drept unul dintre reprezentaţii cel mai puternic marcaţi, cel mai exemplar, din secolul al XIX-lea. (...) Căci cum să nu recunoşti în epopeea lui Zola simbolismul şi înclinaţia spre mit, care, în pofida întregii sale forţe drastice şi a unei brutalităţi odinioară scandaloase puse în serviciul adevărului, îi ridică universul până la supranatural?” Thomas Mann