Noua Revista de Drepturile Omului, nr. 3/2007

Noua Revista de Drepturile Omului, nr. 3/2007

Umanismul secular ofera o parte din solul pe care se aseaza doctrina drepturilor omului în materia opiniilor si credintelor. Oricât de importanta este dezvoltarea juridica a acestei teme, în particular prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, totusi întelegerea si deci tratarea ei practica ar fi saracite daca nu s-ar lua în considerare perspectiva culturala careia îi apartine si umanismul secular. Traducerea lucrarii lui Paul Kurtz are în vedere sustinerea unei tipologii culturale absolut marginale la noi în ultimii 18 ani, perioada în care nu ne putem plânge de existenta vreunei cenzuri.

Pe aceeasi linie se înscrie si studiul lui Liviu Andreescu – „Educatia religioasa în câteva tari europene”. Acest inventar al experientei „europene” arata ca în Uniunea Europeana domeniul educatiei ramâne în mare parte o arie de competenta a statelor. În clipa de fata exista doar un set minimal de standarde internationale sau europene privind educatia religioasa. Dincolo de un numar de conditii care tin mai ales de asigurarea libertatii de constiinta, statele au legitimitatea sa-si aleaga propriile solutii, ceea ce explica si abuzurile facute în interesul bisericilor majoritare în tari precum în Grecia, România sau Polonia.

Sectiunea doctrina este deschisa de analiza lui Corneliu-Liviu Popescu privitoare la un caz în care, prin solutiile conjugate ale contenciosului constitutional, contenciosului administrativ si contenciosului judiciar ordinar, s-a produs o veritabila denegare de dreptate.

În partea a doua a evaluarii sale, Radu Chirita sustine ca în materia independentei si, într-o oarecare masura, a impartialitatii functionale a magistratilor, cauzele aparitiei acestora pot fi eradicate prin masuri de ordin legislativ. Pentru impartialitatea subiectiva si, într-o buna masura, pentru cea functionala, singura solutie pare a fi transparenta în procesul emiterii unei decizii prin renuntarea la secretul deliberarii.

Studiul referitor la declaratiile presedintelui Traian Basescu sanctionate cu avertisment de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) – analizate si de profesorul Corneliu-Liviu Popescu în NRDO nr. 1/2007 – depaseste punctul de plecare pentru a critica viciul de fond, adoptarea în textul O. G. nr. 137/2000 a sectiunii intitulate „Dreptul la demnitatea personala”. Formula este o constructie abuziva în masura în care demnitatea personala constituie o valoare, nu un drept, confuzia la nivel conceptual având consecinte juridice.

Între hotarârile CNCD publicate în acest numar o punem în evidenta pe aceea referitoare la concursul din sistemul penitenciar. Petentul a fost împiedicat sa participe la procedurile de ocupare a unui loc de munca din cauza vârstei limita de 35 de ani. Colegiul CNCD a constatat întrunirea cumulativa a conditiilor unui tratament diferentiat pentru care distinctia de tratament aplicat nu-si gaseste o justificare obiectiva si rezonabila. Or, problema acestei hotarâri a CNCD priveste criteriile care au motivat discriminarea. Legislatia privind combaterea discriminarii si institutiile menite sa o puna în valoare se construiesc pe doctrina traditionala a protectiei categoriilor fragile. Aceasta a fost în orice caz filosofia initiala a O. G. nr. 137/2000. Ar fi de notat si restrângerea listei de criterii care constituie baza discriminarilor în cazul Directivei Comisiei Europene de combatere a tratamentul diferentiat pe baza de origine etnica sau rasiala, al carei text aflat în curs de adoptare fusese luat ca reper de O. G. nr. 137/2000. Or, neluarea în considerare a vârstei „peste 35 de ani” în contextul angajarii în sistemul penitenciar nu pare a avea de-a face cu fragilitatea vreunei categorii identitare. Mai curând, am putea vorbi de o procedura arbitrara condamnabila în sensul Protocolului 12 al Conventiei europeane a drepturilor omului – deci în sensul încalcarii unui drept fundamental individual.

România a fost din nou condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru încalcarea art. 6 si art. 10 ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului în cauza Boldea c. România. În acest numar al NRDO, Diana Olar a facut sinteza cauzei amintite, ca si a Sara Lind Eggertsd�ttir c. Islanda – petenta s-a plâns de încalcarea art. 6 si Bukta et al c. Ungaria – încalcarea art. 10 si 11 al Conventiei.

Seria restituirilor continua cu traducerea, coordonata de Valentin Constantin, a Naturii procesului judiciar, micul dar influentul volum apartinând lui Benjamin N. Cardozo – urmasul lui Oliver Wendell Holmes la Curtea Suprema de Justitie a Statelor Unite a carei lucrare Cararea dreptului a fost publicata în NRDO nr. 3/2006. Având în vedere dimensiunea textului, în acest numar al NRDO si-a gasit loc doar Partea I-a. Continuarea în numarul viitor.