Ministerul Lucrărilor Publice – 150 de ani

La împlinirea a 150 de ani de la înființarea Ministerului Lucrărilor Publice, Nicolae Șt. Noica a publicat un volum extrem de bine documentat despre istoria acestei instituții pe care cu onor a condus-o din 1996 până în 2000.

Cartea surprinde cititorul prin detalii și amănunte aflate prin intermediul Arhivelor Naționale, istoria Bucureștiului și a României reflectându-se în paginile pline de informații despre activitatea Ministerului Lucrărilor Publice de la înființarea sa din anul 1862 și până în zilele noastre.

Nume pline de rezonanță se regăsesc la conducerea acestui minister, printre care îi amintim pe Barbu Catargiu ad-interim, Dimitrie Cornea, primul care conduce efectiv această instituție, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Cretzulescu, Dimitrie Sturdza, Dimitrie Brătianu, Dimitrie Donici, Ioan Brătianu, Constantin Olănescu, Anghel Saligny, dar și mulți alții, ultimul de pe lista miniștrilor fiind chiar autorul acestei cărți.

Odată cu unirea Principatelor Române, sub aripa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se înființează primul guvern unic, în cadrul căruia își va face apariția și Ministerul Lucrărilor Publice, printr-un decret semnat la data de 22 ianuarie 1862.



Acte, documente, ilustrații vin să sublinieze stilul de viață, morala muncii, cultul onestității și al valorilor, simțul civic, toate acestea oglindindu-se și în minunatele palate construite, printre care se regăsesc Banca Națională, CEC-ul, Palatul Justiției, Ateneul Român, Palatul Poștelor, Palatul Cantacuzino (astăzi Muzeul George Enescu) din București, dar și clădirea Universității Al. I. Cuza din Iași ori mărețul pod al lui Anghel Saligny de la Cernavodă.


Prin intermediul acestui volum aflăm date biografice despre nenumărate personalități care au trecut pe la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice, unele amănunte mai puțin cunoscute despre viața acestora, care se dovedesc însă extrem de interesante. Nu de puține ori viețile miniștrilor cunosc schimbări neașteptate, sinuoase, unii sfârșind chiar în temniță, precum Mihail Manoilescu (arestat în toamna lui 1944, moare în 1950 în temnița de la Sighet), Pantelimon Halippa (moare în 1979, după o lungă perioadă de arestări și detenție în închisorile de la Sighet, Gherla și din fosta URSS) ori Constantin Angelescu (moare în 1950 în temnița de la Sighet), alții în exil, precum Richard Franasovici ce moare în 1964 la Paris.


Dacă nu am fi avut la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice oameni de un asemenea calibru, poate că înfățișarea pe care o are astăzi țara ar fi fost cu totul alta, ba chiar istoria noastră ar fi fost altfel scrisă. Această carte se constituie ca un martor al vremurilor trecute, al celor mai glorioase momente, dar și al unora de umbră și teroare. Paginile acestui volum sunt fără îndoială niște file rupte din viață, din istoria poporului român, cu atât mai prețioase cu cât se bazează pe fapte reale dovedite prin acte și înscrisuri.

Fără remarcabila răbdare și minuțiozitate a lui Nicolae Șt. Noica, toate aceste amintiri ar fi rămas îngropate în niște documente prăfuite care poate ar fi dispărut în arhive, s-ar fi pierdut în timp, fără să cunoască lumina tiparului, așternând uitarea peste niște amintiri extrem de prețioase.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie