Magia vieţilor trecute
DESCRIERE
Magia vieţilor trecute
În practica sa de specialist în regresiile în vieţile trecute, Atasha Fyfe a descoperit importanţa amintirilor pozitive din vieţile anterioare şi rolul esenţial pe care-l joacă ele în rezolvarea problemelor şi în îmbunătăţirea vieţilor oamenilor. Autoarea a descoperit că amintirile pozitive din vieţile trecute vindecă la fel de mult şi sunt la fel de utile ca şi experienţele dificile – pe care se axează, de obicei, terapia tradiţională.
Având loc pe fundalul unor timpuri şi culturi foarte diferite, regresiile relatate în Magia vieţilor trecute, sunt atât cronici fascinante ale cărării sufletului, cât şi poveşti spectaculoase despre istoria secretă, vechea cunoaştere şi despre puteri de mult uitate. Ele includ mesaje de la îngeri şi ghizi spirituali şi amintiri din lumile dintre vieţi.
Cu sfaturi utile şi exerciţii uşoare, care să te ajute să îţi accesezi propriile amintiri din vieţile anterioare magice, Magia vieţilor trecute îţi va arăta posibilităţi noi şi captivante, care au aşteptat dintotdeauna în adevărata istorie a sufletului tău, pentru a fi descoperite.
Este o carte benefică pentru cei ce caută rezolvarea unor probleme din această viaţă care sunt inexplicabile prin conceptele minţii raţionale şi o lectură fascinantă pentru toţi ceilalţi.
Atasha Fyfe a studiat istoria şi literatura engleză, înainte să se specializeze ca hipnoterapeut şi consilier şi să devină terapeut pentru regresiile în vieţile trecute. Stabilită la Glastonbury, Atasha ţine ateliere de lucru despre regresiile în vieţi trecute, publică în mod regulat articole în revistele New Age şi le furnizează clienţilor ei experienţe magice, prin intermediul regresiilor pe care le face. Site-ul autoarei este: www. pastlivesglastonbury. co. uk
Fragment din carte:
PARTEA A II-A
MAGIA ÎN RELIGIE
Experienţa misterului – chiar dacă amestecată cu teamă – a fost cea care a dat naştere religiei.
Albert Einstein
Introducere
Poveştile sufletului nostru sunt bântuite de călugări, călugăriţe, preoţi şi preotese, precum şi de mănăstiri sau temple vechi. Ereticii se află şi ei acolo, privind pe furiş, din umbră. Acestea pot fi vieţi destul de intense, iar influenţele lor ne însoţesc mult timp după aceea.
După ce am gustat din bucuriile lumilor cu natură magică, vieţile religioase ar putea părea ca mersul la şcoală. Însă, deşi această etapă se axează mai mult pe mental, ea poate fi la fel de magică precum o viaţă şamanică.
Fiecare religie îşi are rădăcinile în magie – deşi toate se străduiesc să renege acest lucru, după ce se consacră şi devin respectabile. Fragmente întregi din literatura indiană vedică, povestea lui Ghilgameş, Brahmana Samavidhana şi mare parte din folclorul brahmanic sună ca nişte instrucţiuni pentru vrăjitorie.
Creştinismul timpuriu a folosit magia în mod făţiş. Preoţii au făcut afaceri grozave din vânzarea de talismane, din vindecare, ghicit, astrologie şi exorcizări. Adepţilor lor le surâdea faptul că preoţii aveau puteri profetice, metafizice şi de vindecare. Viziunile şi vorbitul în limbi străine nu numai că erau permise, ci şi încurajate.
Odată cu trecerea timpului, această încurajare s-a răcit, ajungând la stadiul de toleranţă. Mai târziu, această toleranţă s-a diminuat, până când, în cele din urmă, a dispărut cu totul. În anul 362, Consiliul din Laodiceea i-a interzis clerului toate activităţile paranormale, mai puţin efectuarea de exorcizări. Odată cu înaintarea în Evul Mediu timpuriu, orice semn de abilităţi magice în rândul oamenilor obişnuiţi a devenit un tabu periculos.
Cu toate acestea, Biserica a reuşit să-şi menţină ceremoniile mistice, reambalându-le în mod abil. Apa magică, vrăjile şi ritualurile au fost rebotezate: apă sfinţită, miracole şi taine. Aceasta însemna că orice formă de magie care nu era făcută de preoţi, nu era sfântă – aşadar trebuia să fie lucrarea diavolului. Această situaţie a transformat capacităţile paranormale naturale ale oamenilor într-o sursă de vinovăţie şi teroare.
Chiar şi după multe vieţi, acea teamă inconştientă încă îi mai reţine pe oameni ca să-şi descopere abilităţile ascunse. De asemenea, tinde să-i separe pe oameni de călăuzirea propriului lor spirit.
Stilul autoritar al religiei, din vieţile trecute, îi poate afecta pe oameni şi în alte moduri. Puterea unui jurământ religios poate fi atât de mare, încât acţionează ca o vrajă, ţinând prinsă în trecut o parte a energiei unui om. Vechile jurăminte de sărăcie şi de castitate mai aruncă încă o umbră şi după multe vieţi, bântuindu-i pe oameni cu probleme legate de abundenţă şi de relaţii.
Religia formală tinde să le oprime pe femei, deoarece ele reprezintă valorile etapei precedente – intuiţia, sentimentele şi puterile pământului. Discriminarea unei persoane, pe criteriul sexului, îşi pune amprenta asupra psihicului şi poate provoca o gamă largă de probleme de identitate – şi chiar ginecologice – în vieţile următoare.
Asta nu înseamnă că bărbaţii au scăpat nepedepsiţi. Şi ei pot moşteni un sentiment generalizat de lipsă de valoare – unul dintre cele mai puternice blocaje în calea fericirii şi a succesului în această viaţă.
Desigur că nu toate vieţile religioase sunt negative. Mulţi oameni au trăit vremuri frumoase, departe de lumea dezlănţuită, cântând şi urmându-şi visurile, pe calea mistică.
De asemenea, ei şi-au putut îndeplini şi o lucrare cu care să se mândrească – hrănirea celor săraci, răspândirea mesajelor de speranţă, educarea copiilor şi îngrijirea celor bolnavi.
Biserica i-a învăţat pe acoliţii săi şi câteva abilităţi valoroase, iar talentele câştigate în vieţile anterioare nu se pierd. Deşi nu ne-o reamintim în mod conştient, este uşor să reluăm vechea cunoaştere şi să o dezvoltăm în vieţile de mai târziu. Vieţile anterioare, petrecute umblând prin grădina mănăstirii, înfrumuseţând manuscrise sau dirijând corul pot înflori, mai târziu, în cariere de succes în medicină, artă sau muzică.
Aşadar, deşi vieţile trăite în slujba religiei ne pot lăsa cu unele răni de vindecat, ele ne pot oferi, de asemenea, şi recompense demne de luat în seamă.
Într-un vis intens pe care l-am avut odată, am văzut un călugăr lucrând la un manuscris, la lumina unei lumânări. De jur împrejur era întuneric şi pândea pericolul. Asta se întâmpla cu multe secole în urmă, pe când educaţia şi civilizaţia pâlpâiau la fel de slab ca micuţa lumânare.
Am înţeles că, indiferent de greşelile şi de neajunsurile sale, în acele vremuri, Biserica a fost un refugiu călduros pentru multe suflete. Mesajul visului a fost clar: deşi acum condamnăm multe aspecte ale Bisericii din Evul Mediu, ea a fost, de asemenea, şi o puternică forţă în slujba binelui.
Indiferent ce religie am alege, sufletele noastre ies din vieţile trăite în sânul religiei cu credinţă în puterea spirituală, cu empatie pentru ceilalţi şi cu o înţelegere fermă a importanţei justiţiei sociale, a carităţii, compasiunii şi milosteniei. Aceste valori sunt ca nişte îngeri non-denominaţionali uriaşi, care colindă prin lume, căutând modalităţi să îmbunătăţească viaţa tuturor.
Are vreo importanţă ce religie ai ales să practici în vieţile tale trecute? Probabil că nu. Este posibil să fi experimentat mai multe, în momente diferite.
Carl Jung a spus că fiecare om alege ce religie se potriveşte cu stadiul său de dezvoltare. Despre religiile diferite, el a spus că: „Sunt numai frunze şi flori care se schimbă, pe tulpina unui arbore etern.”
Conştientizarea vieţilor trecute face mai uşoară vindecarea rănilor din acele vieţi. După ce terminăm, suntem mai puternici şi mai înţelepţi decât am fi fost fără conştientizarea lor.
Putem aprecia apoi darurile benefice ale vieţilor noastre religioase trecute – şi putem privi în urmă, spre ele, având în inimi pace adevărată.
Accesul clienţilor
-Promoţii
-- 42,75 leiPRP: 45,00 lei
- 69,35 leiPRP: 73,00 lei
- 27,55 leiPRP: 29,00 lei
RECENZII