Din cuprinsul acestei antologii: „Legenda ciocârliei“; „Legenda cucului“; „Legenda privighetorii“; „Legenda pupezei“; „Legenda raţei“; „Povestea vulturului “; „Piţigoiul este uşor de prins“; „Legenda rândunicii“; „De ce nu pot arborii umbla“; „Bradul sau Pomul darurilor“; „Legenda mesteacănului“; „Legenda plopului tremurător“; „ Legenda salciei plângătoare“; „Alunul“; „Legenda ariciului“; „Legenda florii de Nu-mă-uita“ etc

O legendă (din latină legenda înseamnă „lucruri de citit“) este o povestire fantastică, ce are elemente istorice reale şi este transmisă prin viu grai. Legenda este o naraţiune populară, în proză sau în versuri, în care se împletesc realitatea şi ficţiunea. Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată de un element-cheie şi se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, prin care se explica originea unor fiinţe, a unor plante sau animale, desfasurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi etc. Legendele combină fapte reale cu întâmplări imaginare atât cele posibile, cât si pe cele complet ireale. Acestea au servit, de obicei, pentru a explica geneza ori producerea unor fenomene sau a unor evenimente.
În limbajul comun, termenul a devenit sinonim mitului şi se refera la ceva a cărei existenţă nu a fost niciodata dovedită.