Joia dulce

Joia dulce

Premiul Nobel pentru Literatură 1962

În Monterey, pe coasta Californiei, joia dulce urmează după o zi rea, după o zi plină de năduf, în care totul merge de-a-ndoaselea. Prin „Joia dulce”, John Steinbeck îşi reaminteşte de scenele din „Strada Sardinelor” – locurile sordide, grămezile de gunoaie şi hotelurile mizere din Monterey, dar şi personajele sale: Doc, acum maturizat după ce s-a întors din război, Fauna, misterioasa matroana a bordelului de prin partea locului, Hazel, o puşlama menită să ajungă preşedinte al Americii, sau Suzy, de curînd ridicată la rangul de vedetă a prostituţiei. Mica şleahta ce alcătuieşte comunitatea locală pune la cale un bal mascat menit să-i schimbe viaţa lui Doc: sa-l însoare. Sfîrşitul petrecerii, reluarea vieţii obişnuite, dragostea lui Suzy pentru Doc, iubirea lui Doc pentru Suzy, micile ieşiri în decor ale cîte unui personaj sînt culoarea stridentă ce se pierde într-un fundal framîntat, greu de schimbat de veselia unui bal mascat.

„«Joia dulce» este o etalare convingătoare a celor mai mari teme ale lui Steinbeck: legătura dintre oameni şi dragostea, două lucruri fără de care bunătatea şi fericirea n-ar exista.” (The New Republic)

„Cu rădăcini puternice în experienţa autorului, izvorînd din memoria, din nevoile şi din emoţiile lui, «Joia dulce» statuează transpunerea în şi prin limbaj a framîntărilor conştiinţei umane. Poticnelile lui Doc cînd trebuie să se apuce de scris şi neputinţa lui de a se concentra în faţa foii albe sînt de fapt reflectări ale momentelor cînd Steinbeck se pregătea să-şi scrie romanul.” (Robert DeMott)

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie