Istoria presei

Istoria presei

- Preistoria ziarelor si aparitia gazetelor
- Progresele si diversificarea presei in secolele XVII-XVIII
- Presa franceza in timpul revolutiei si imperiului (1789-1815)
- Industrializarea si democratizarea presei de la inceputul secolului al XIX-lea pina in 1871
- Dezvoltarea presei populare de mare tiraj (1871-1914)

Succesul pe care l-a cunoscut volumul profesorului Pierre Albert, Histoire de la presse, nu a fost egalat de nici o alta lucrare similara. Mai sintetic decit nu mai putin celebra Le Journal, origines, évolution et rôle de la presse periodique de George Weill, volumul de fata se bucura atit de aprecierea studentilor in jurnalism cit si de cea a publicului larg, interesat de evolutia acestor, cum au fost numite ziarele. Publicata pentru prima oara in anul 1970 - in Franta a cunoscut opt editii - versiunea romaneasca apare, spre lauda editorului, pentru a suplini lipsa unor astfel de sinteze intr-o cultura in care interesul pentru istoria presei nationale s-a manifestat destul de rar - sa amintim aici ca lucrari consacrate acestui domeniu datoram tot editorilor ieseni - O istorie a mijloacelor de comunicare de Jean-Noël Jeanneney, Institutului European, 1997 si O istorie a comunicarii moderne de Patrice Flichy, Polirom, 1999. Pierre Albert a reusit sa realizeze o privire sumara dar, cu toate acestea, profunda asupra presei din Franta, Anglia, Germania, S. U. A. si Rusia care poate fi citita cu acelasi interes ca si in momentul primei editii datorita faptului ca, spre deosebire de alte lucrari, nu are amprenta rabzboiului rece. Nu numai repetarea marilor momente din istoria jurnalismului este remarcabila, ci si integrarea acestora intr-un context lamuritor - evolutiile politice, economice, sociale si tehnologice aducind un plus de claritate deloc de neglijat. Cei interesati de presa, indeosebi de cea europeana vor avea cel putin trei surprize. Mai intii, autorul clarifica momentul aparitiei primelor forme de publicitate - este vorba de Theophrast Renaudot, initiatorul publicatiei (1631), al carui Birou de adrese si intilniri poate fi considerate prima agentie de publicitate. Intiietatea in acest domeniu fusese atribuita in mod eronat, de mai multi autori, ziaristului si deputatului Emil de Girardin, fondator al ziarului (1836). Asadar, o distanta in timp de doua sute de ani. In spatiul cultural romanesc, primele anunturi publicitare apareau inca din anul 1829 in paginile (Iasi), la rubricile de. In al doilea rind, concetrarea media nu este un fenomen de data recenta, cum am fi tentati sa credem, de vreme ce primul hebdomadar francez -, fondat de librarul L. Vendome - a fost dupa numai citeva luni de aparitie de ziarul lui T. Renaudot, (1631). Acesta va reusi sa creeze un prim grup reprezentativ de publicatii ce includea,, si altele. In fine, surprinzator de asemanatoare sint comportamentele ocupantilor fata de presa: Franta sub hitleristi are, din aceasta perspectiva, toate datele Romaniei sub sovietici. O privire comparativa ofera cititorului o dovada a integrarii jurnalismului romanesc in cel european. Daca ar fi sa luam fie si numai ce a facut sa sporeasca lectoratele presei - foiletonul - vom observa ca apare pentru prima oara in spatiul francez la 1810, ocazional si cu regularitate incepind cu anul 1836, in ziarul (Paris). Primul foileton a fost tiparit in Romania in anul 1839, in paginile (Iasi), ulterior extinzindu-se in ziare ca, si altele. Elemente specifice prototipului presei populare - vezi, Paris, 1863 - stil, fapte diverse, foiletoane, absenta angajamentului politic vom regasi, de asemenea, in presa romaneasca, indeosebi in paginile lui Luigi Cazavillan (1884), dar si in alte titluri. De altfel, trebuie sa remarcam o anumita forma de mimetism in gazetarie: (Bucuresti, 1890) era inspirat din, (Bucuresti, 1904) a fost o varianta autohtona a cunoscutului si exemplele pot continua. Demne de retinut sint si numeroasele referinte la emergenta si afirmarea jurnalismului modern, dezvoltarea presei de mare tiraj, presa in timpul celor doua razboaie mondiale si altele. Lucrarea este in acelasi timp un omagiu adus jurnalistilor dintotdeauna, aflati intr-o lupta permanenta pentru afirmarea libertatilor de expresie.

Pierre Albert a reusit sa realizeze o privire sumara dar, cu toate acestea, profunda asupra presei din Franta, Anglia, Germania, S. U. A. si Rusia, care poate fi citita cu acelasi interes ca si in momentul primei editii, datorita faptului ca, spre deosebire de alte lucrari, nu are amprenta razboiului rece. Nu numai repetarea marilor momente din istoria jurnalismului este remarcabila, ci si integrarea acestora intr-un context lamuritor - evolutiile politice, economice, sociale si tehnologice aducind un plus de claritate deloc de neglijat.