ISTORIA NEAMULUI ROMANESC

ISTORIA NEAMULUI ROMANESC

Murise Burebista. Sau mai bine zis, potrivit limbajului istoric, Bure-bista a fost ucis mişeleşte de un complot al adversarilor politici bine ticluit.
Mai întâi marele Cezar, apoi neasemuitul Burebista. Un destin nefericit pentru amândoi le întunecase şi le sfârşise vieţile. Cei doi mari conducători de oşti ai antichităţii, meniţi de istorie să se confrunte într-un mare război, dar neajungând să o mai facă.
Cine ar fi izbutit să obţină biruinţa şi cine urma să fie înfrânt: Cezar? Burebista? Nu putem şti!
Dacă privim antecedentele istoriei cu atât mai greu 1-am putea descoperi pe biruitor. Cezar cucerise Galia şi îşi învinsese adversarii politiei; Burcbista învinsese pe cei care urmăreau cuceriri şi realizase unirea geto-daeilor într-un singur mare stat-matcă. Cezar se pregătea să formeze Imperiul, Burebista îl şi formase.
Dar câtă deosebire! Ea ne face să nu putem descifra enigma destinului în viaţa oamenilor şi nici a ne pronunţa asupra învingătorului.
Dar destinul a ales poate calea de mijloc: asasinatul politie. Şi a redus marea ciocnire a armatelor lui Cezar eu cele ale lui Burebista la vorbele profetice şi patetice ale Eclesiastului. Xu toată exprimarea, fireşte. Dar de ar ii să pornim pe firul frazei, rămasă celebră, care spune că „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni şi goană după vânt", n-am găsi în aceasta un temei istoric, ci numai biblie. Rostul vorbelor Eclesiastului apare limpede, dacă îl punem în legătură eu alte vorbe înţelepte ale lui. Şi mai eu seamă trei dintre ele: a) un neam trece, altul vine, dar pământul rămâne întotdeauna; b) soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ea să răsară iarăşi; c) ceea ee a mai fost aeeea va mai fi şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
Ce vor să ne spună aceste înţelepţii? Dar ce legătură le putem da noi în subiectul pe care îl tratăm?
De bună seamă că, după moartea lui Burcbista şi nedecisa confruntare între daci şi oamenii Romei, timpul porneşte să curgă mai departe în vadul său secular. Nu este vina timpului că el trece. Aceasta este legea şi rostul lui. Ci neputinţa oamenilor de a-1 opri în loc. încât schimbările şi întâmplările din viaţa oamenilor curg şi ele mai departe în matca timpului. Pe vreme de zi sau noapte, de furtuni sau de timp odihnit, au loc ciocniri, războaie, învinşi şi învingători. Nimic nu e nou sub soare. Iar soarele răsare, soarele apune, gonind către lăcaşul său ca să răsară iar.
Dar de data aceasta, iată o consideraţie de natură istorică la Eclesiast peste care nu putem trece eu atâta uşurinţă: „Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!"

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie