Introducere in medicina vibrationala

Putini sunt cei care au indraznit sa puna la indoiala adevaruri fizice care pareau imuabile, axiome care impuneau prin logica lor matematica si prin abilitatea noastra de a le verifica si aplica in practica, condusi de acea parte a adevarului care se revela simturilor noastre.

Inceputul secolului 20 a explodat insa cu o mare de incertitudini generate de procesul tehnologic care ne-a '' prelungit'' organele de simt.

Comportamentul particulelor subatomice a zdruncinta perspectiva newtoniana, oferind intregii lumi stiintifice o provocare pentru integrarea intr-un univers interconditionat, schimbator, a carui dinamica avea nevoie de legitati noi, pentru a fi inteleasa.

Particule noi, osciland continuu intr-un univers vibrational, in care energia este, in acelasi timp, materia ascunsa intr-un mod virtual, cheama specialistul din aproape toate domeniile la un efort stiintific de reinterpretare, care sa-l scoata din perplexitate…


Fragment din carte:

La nivelul cel mai profund al materiei, lumea şi relaţiile sale sunt nesigure şi impredictibile - o poteniţalitate pură, cu infinite posibiltaţi.

In acest univers subatomic, o entitate cuantică poate influenţa o altă entitate cuantică, ori de cate ori ele vin în contact, indiferent de distanţa dintre ele, fără nici un schimb energetic, fără intervenţia vreunei forţe.

Entităţile păstrează "memoria" acestei legături şi atunci când sunt separate. Memoria aceasta este non-locală.

Această non-localitate este conceptul cel mai greu de acceptat, dar care stă la baza unităţii materiei, în care fiecare particulă elementară este parte a ansamblului indivizibil.

La nivel cuantic, conştiinţa însăşi devine parte activă a întregului, influenţând şi lăsându-se influenţată: observatorul devine, astfel, nu doar martor al trecerii din posibil în real, ci element activ al colapsării energiei în materie.

Observatorul şi fenomenul observat devin o interrelaţie în care timpul, spaţiul şi viteza, ca valori ale mecanicii clasice, trebuie reconsiderate.

Heisenberg elaborează principiul incertitudinii (nedeterminării), în care un câmp energetic fundamental interacţionează cu fiecare particulă subatomică, particulă care nu rămâne niciodată în repaus complet.

Această mişcare subatomică, cumulată la toate particulele din Univers, generează o energie inimaginabilă, care se menţine chiar dacă materia se apropie de Zero Absolut.

Ea a fost numită energia Punctului Zero şi se suprapune noţiunii de vid fizic. Această energie este fundalul, oceanul energetic, în care fiecare particulă se manifestă ca o individualitate energetică, ca o unduire reziduală; schimburile energetice biunivoce determină poziţia, impulsul si fluctuaţiile inerente ale fiecărei particule.

Spaţiul devine, astfel, o entitate "plină" (plenum-ul aristotelic), în care Faraday introduce conceptul de "câmp", ca matrice sau mediu, ce conectează puncte din spaţiu prin intermediul unor forte cum ar fi gravitaţia sau electromagnetismul.

Un câmp astfel conceput este o succesiune de unde se propagă şi se intersectează similar cu legile descrise în armonia muzicală, având ca atribute esenţiale lungimea de undă, frecventa şi amplitudinea.

Ele pot da naştere unor unde secundare armoniceprin interferenţă cu unde similare, decalate, ale aceluiaşi câmp ale altor câmpuri, cum ar fi cel electric sau magnetic.

Câmpul este deci, o convenţie, care încearcă să acopere interconexiunile între două sarcini aflate în spaţiu şi face posibilă detectarea sarcinii sau a efectelor sale.


In conceptul cuantic, câmpurile sunt schimburi energetice între particule, ca urmare a unei redistribuiri dinamice a energiei.

Fiecare particulă rămâne doar un nod energetic în câmpul fundamental - câmpul Punctului Zero. Acesta din urmă este o sumă a tuturor câmpurilor, a stărilor energetice, a particulelor virtuale şi reale, într- un amalgam coerent energetic (un "câmp de câmpuri").

Schimburile energetice într-un câmp sunt mici. In câmpul electromagnetic, de exemplu, ele nu depăşesc jumătate din energia unui foton.

Sumarea tuturor acestor câmpuri, calculată teoretic de E. Laszlo, în 1995, atinge o valoare mai mare decât toată energia cuprinsă în materie, egală cu aproximativ IO40.

Această imensă energie, "marea de lumină a Câmpului Zero" devine originea oricărei manifestări energetice sau materiale, sursa evoluţiei lor în timp şi spaţiu, constituind substratul interconexiunii din Universul material.

Hal Puthoff postulează că vidul produce accelerarea particulelor, iar accelerarea determină aglutinarea lor în materie. Ca urmare:

•NU EXISTĂ DOUĂ ENTITĂŢI FIZICE DISTINCTE, UNA MATERIALĂ Şl ALTA IMATERIALĂ. EXISTĂ DOAR ENERGIE.

•ORICE OBIECT MATERIAL SE REDUCE LA MULTITUDINEA SARCINILOR LUI, CARE REACŢIONEAZĂ CU CÂMPUL IMENS ENERGETIC.

•MASA ESTE ENERGIE COLAPSATĂ ÎN MATERIE.


CUPRINS:

In loc de introducere
Introducere in conceptul cuantic

Capitolul 1.
Mulţimea cu un singur element

Capitolul 2
De la număr la mulţime

Capitolul 3
Geometria sacră într-o abordare modernă
Dr. lorgu-Dragoş Matei

Capitolul 4
Câmpurile de torsiune

Capitolul 5
Câmpurile morfogenetice

Capitolul 6
Biofotonica

Capitolul 7
Funcţiile apei în sistemele biologice

Capitolul 8
Holograma în biologie

Capitolul 9
Interferograma în sistemele de integrare psiho-neuro-endocrină

Capitolul 10
Interferograma embrionara

Capitolul 11
Alte argumente

Capitolul 12
Principii şi tehnici de medicină vibraţională

Capitolul 13
Fitoterapie

Dr. Farm. Pr. Gabriela Vlăsceanu

Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5

Bibliografie