Intoarcerea lui Casanova

Intoarcerea lui Casanova

"Nu, Arthur Schnitzler nu este trubadurul,
ci judecatorul paturii suprapuse a Kakaniei (monarhia cezaro-craiasca).
El merita sa fie redescoperit, sa fie din nou citit.
Opera lui trebuie inteleasa ca un complement indispensabil la "Omul fara insusiri" al lui Robert Musil si la "Ultimele zile ale omenirii" de Karl Kraus."
Jean AMERY

Poate ca cel mai recent contact - este adevarat, mijlocit - al consumatorului de arta din Romania cu literatura lui Arthur Schnitzler (15. 05. 1862-21. 10. 1931) il constituie "filtrarea" kubrickiana din EYES WIDE SHUT, viziune complexa a regizorului de film, chiar ultima din viata, administrata unei creatii de maturitate, DIE TRAUMNOVELLE, a scriitorului austriac. Iar experienta ar fi trebuit sa dea de gandit, chiar daca, in cazul special al lui Kubrick, vechea butada, "cartea e mai buna decat filmul", nu se mai adevereste, caci pentru cei care i-au frecventat britanicului creatia, este indelebil faptul ca autonomia artistica dobandita de produsul iesit din mainile lui Kubrick, atunci cand se intampla ca acesta sa derive dintr-alta parte, este coplesitoare. Dar atat despre regizor, caci, in fond, marea descoperire/redescoperire merita sa fie opera lui Arthur Schnitzler, un scriitor imperial, care si-ar datora un asemenea calificativ fie si numai amanuntului ca, vreme indelungata, si-a trait viata, si-a exercitat profesia - si nu oricare, psihiatrie numindu-se aceasta, un taram pe care si-a incrucisat deseori pasii cu o alta celebritate a domeniului, Sigmund Freud - si si-a scris povestirile, nuvelele, romanele, poeziile sau piesele de teatru in capitala unui imperiu, cel austro-ungar in cazul de fata. De fapt, pentru a face recomandarea cea mai drastica si invitatia cea mai calduroasa la lectura cartilor lui Schnitzler, ar trebui subliniata nedreptatea cu care, prea multa vreme, a fost tratata opera sa. Si nu era/e deloc una oarecare. "Dar oare, cand au scris doctorii carti proaste?" Fie si asa privite lucrurile, vartejul descalificarilor administrate scriitorului si scrierilor sale - "vetust, depasit, apologet al monarhiei cezaro-craiesti" - ar fi trebuit, el singur, asemeni oricarui lucru interzis, dar tocmai de aceea cu atat mai tentant, sa ne indemne la a-i cauta cartile. Fiti linistiti, Schnitzler este bun, nu va veti pierde vremea in compania literaturii lui, este un inovator in bransa (un "parinte al monologului interior") si, de cele mai multe ori, este un rafinat exploatator al materie prime furnizate de bransa psihiatrica a medicinei.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie