Întoarcerea la Linişte

Întoarcerea la Linişte

Totul există în Linişte. Dincolo de aparenţele sunetelor, dincolo de gânduri, dincolo de tot ceea ce este temporar, există o adiere fără de formă a Infinitului. O adiere care anunţă Prezenţa Intrinsecă a Liniştii. Orice tactică şi metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conştientă la Linişte. Căci în spatele sunetului, se află Liniştea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniştea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniştea din care a pornit sunetul.

Sunetul provine din Linişte şi se întoarce în Linişte, însă Liniştea poate exista şi fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniştea din care provine. Tocmai de aceea, Liniştea este transcendentă sunetului, fiind chiar dimensiunea fără dimensiuni, în care se naşte sunetul. Liniştea nu cere, ci acceptă totul. Liniştea nu se consumă, nu începe şi nu se sfârşeşte. Cuprinde începutul şi sfârşitul, însă rămâne în Acum, pentru că singura clipă în care există Liniştea, este clipa de Acum. Eternitatea Acestei Clipe. Veşnicul Acum.

Cartea Întoarcerea la Linişte nu se citeşte prin concentrarea excesivă asupra cuvintelor, ci, mai degrabă, prin odihnirea privirii în spatele cuvintelor. Spaţiile dintre litere sunt locuite de Linişte şi susţin existenţa literelor. Dorinţa excesivă de a înţelege un joc de cuvinte te poate îndepărta de ceea ce se transmite cu adevărat. Tot ceea ce este necesar de auzit, se va auzi printre rânduri. Poate că, în acest moment, există o dorinţă de a înţelege mai multe, însă pe parcursul călătoriei, această dorinţă se va pierde în aşternerea blândă a Liniştii. Nu este nimic de înţeles. Totul vine de la Sine.

Urmează Călătoria Vieţii. Călătoria de Întoarcere la Linişte.

Prezentare autor

Prin cărţile scrise şi prin conferinţele susţinute, Cătălin Manea aprofundează aspectele esenţiale ale călătoriei de întoarcere la Natura Primordială a Fiinţei. În modul său de exprimare, Cătălin îmbină artisticul cu practicul, folosind, în dese rânduri, jocuri subtile de cuvinte, tocmai pentru a evidenţia prezenţa Infinitului Mister transcendent cunoaşterii conceptuale. Mai multe informaţii despre Cătălin Manea şi despre activitatea lui pot fi găsite pe site-ul www. catalin-manea. com.

Fragment din carte:

 „Observarea şi acceptarea realităţii sunt esenţiale pentru conectarea spontană la Linişte. Starea de detaşare completă faţă de conţinutul realităţii te uneşte cu Realitatea în Sine. Sta­rea de neimplicare totală în conţinutul momentului prezent te uneşte cu Momentul Prezent în Sine. Iar Liniştea, cu Realitatea în Sine şi cu Momentul Prezent în Sine, sunt Una. Iar Tu eşti Liniştea Realităţii Momentului Prezent.

Dincolo de sunet, nu este o inexistenţă, ci o Prezenţă Intrinsecă a Liniştii, în care plutesc toate formele de sunet – toată „creaţia“. Este spaţiul infinit în care fiecare formă finită dan­sează. Libertate Totală şi Prezenţă Absolută. În conectare cu Liniştea din care provii, devii liber de orice convingere şi cre­dinţă interioară, deoarece te afli în afara razei de acţiune a min­ţii, căci zgomotul se transformă în Linişte când se scufundă în Oceanul Esenţei. Te eliberezi atât de mintea ta, cât şi de mintea colectivă. Devii un observator al formelor, fără ca Fii­rea ta să fie absorbită în dansul formelor. Priveşti sunetul, fără a‑l judeca, fără a‑l analiza, fără a‑l modela. Doar îl observi. 19

Din interiorul Oceanului, observi dansul fiecărui val, fără a te lăsa sedus de forma valului. De la bază, observi cum plutesc formele şi eşti conştient de faptul că, dincolo de forma valu­lui, valul este şi rămâne apă – unica apă – apă sub respectiva formă. Sunetele vin şi pleacă, însă Liniştea din care provin ele rămâne. În Eternitate. Neschimbată. Neinfluenţată. Nemişcată. Absolută. Prezentă. Tu eşti această Linişte.

Zgomotul este prezent pe meleagul sunetului, zgomotul fiind o formă distorsionată de sunet. Liniştea poate vindeca sunetul, deoarece îi oferă spaţiul necesar în care să se reaşeze şi în care să îşi capete poziţia iniţială. Unda sonoră revine la Iniţial când nu mai este înghesuită de alte intervenţii sonore ale lumii manifestate. Zgomotul, în profunzimea sa, este sus­ţinut de Linişte, pentru că niciodată, nicio formă de existenţă nu poate fi separată cu adevărat de Liniştea din care provine. Zgomotul se poate răzvrăti, se poate împotrivi, însă, într‑un final, va reveni la Linişte, va redeveni Linişte.

Natura există în Linişte. Copacii, florile, păsările – toate există în Linişte. Sunetele naturii scot în evidenţă Glasul Liniş­tii. Natura este adânc înrădăcinată în Linişte, iar o privire din­colo de forme, va scoate la iveală Adevăratul Chip al Naturii – chipul de dinainte ca formele sale să existe. Natura există în acceptare completă, fără control sau pretenţii. Natura nu luptă împotriva schimbărilor, deoarece asta ar fi o risipă de efort, pentru că oricum, schimbarea va exista permanent în lumea formelor. Natura îmbrăţişează total Existenţa – exact aşa cum este – şi tocmai de aceea, natura este un Mesager al Liniştii.

Să te aşezi în Profunzimea Realităţii, fără nicio urmă de control…

Să te abandonezi în Eternitatea Momentului Prezent…

Să devii Una cu Viaţa în Sine…

Să te pierzi în Linişte…

Aşa să fie. Aşa este.”