Inteleptul de la Arunachala (vol. I)

Aceste "Convorbiri" acopera o perioada de patru ani, 1935 - 1939, si au fost inregistrate de Sri Mungala S. Venkataramiah (acum Ramananda Sarasvati), un foarte vechi discipol al lui Sri Ramana Maharshi. De origine telugu, el vorbea fluent engleza si tamila si putea conversa in sanscrita. Avea deci calificarea necesara pentru a inregistra conversatiile lui Sri Bhagavan cu diversi discipoli si vizitatori. Cei patru ani la care ne referim au cuprins de fapt zilele in care ashramul a atins punctul culminant al gloriei sale. Sanatatea lui Maharshi era in general buna si sala de primire in care obisnuia sastea era deschisa zi si noapte pentru oricine. Vizitatorii veneau aici din toate colturile lumii si este greu de gasit o tara care sa nu fi fost reprezentata intr-un moment sau altul. Razboiul a afectat inevitabil aceasta afluenta, insa numarul vizitatorilor indieni a crescut in mod constant. Dintre aceste conversatii multe au fost purtate cu occidentali, ele fiind cele mai interesante, tendinta moderna spre materialism si departarea de religie contribuind mult la aceasta. Bhagavan era atat de stralucitor incat chiar si cei care nu il intelegeau sau nu erau de acord cu afirmatiile sale, erau fascinati si era imposibil sa nu se simta inaltati in prezenta sa. Cu toate ca Sri Venkataramiah era intru totul calificat pentru activitatea pe care o realiza, ii era destul de greu sa-l urmareasca pe Sri Bhagavan atunci cand acesta incepea sa vorbeasca. Maestrul stapanea atat de bine subiectul incat niciodata nu ducea lipsa de cuvinte, in orice limba ar fi vorbit; se puteau lua putine notite de catre ascultatori, acestia fiind prea ocupati in incercarea lor de a nu pierde nici unul din cuvintele rostite, care in plus nu erau prea usor de inteles.

Sri Venkataramiah servea ca interpret pentru numerosii vorbitori de engleza care veneau in ashram, deoarece Sri Bhagavan nu prefera sa spuna decat putine cuvinte in aceasta limba desi el stia suficient de bine sa citeasca in limba engleza ziare si reviste. Dar a lucra ca interpret era mai dificil decat a inregistra; fluxul de cuvinte era atat de dens incat nu lasa nici o pauza in care semnificatia lor sa fi putut fi transmisa interlocutorului. Adesea i se cerea lui Sri Bhagavan sa astepte in timp ce cuvintele sale erau transmise ascultatorului nerabdator. Dificultatile in efectuarea acestor inregistrari se pot imagina usor; numai cineva care a stat multi ani la picioarele Maestrului si a asimilat complet filosofia sa cat si modul sau de exprimare putea fi pregatit pentru aceasta sarcina. Sri Venkataramiah, persoana ideala pentru aceasta, a fost din fericire gasita. Este adevarat ca limbajul utilizat in aceste convorbiri nu este intotdeauna unul elegant, dar acest lucru este explicabil in imprejurarile mentionate mai sus; fara indoiala, acesta ar fi putut fi corectat dar a fost lasat asa cum era, deoarece indica o anume spontaneitate care altfel s-ar fi pierdut. Desi unele conversatii erau purtate in diverse dialecte din India de sud, multe dintre ele au fost redactate in engleza; cele in tamila si telugu au fost traduse ulterior in vederea aparitiei acestei carti. Notitele complete erau adesea aratate interlocutorilor Maestrului pentru verificare, insa toate au primit girul lui Sri Bhagavan insusi, pentru ca inregistrarile ii erau intotdeauna aratate pentru corectare si aprobare dupa ce erau scrise in caiet. Astfel noi putem fi siguri ca ele contin cu exactitate invatatura Maestrului si, citindu-le, noi stam din nou la picioarele sale in vechiul hol, sorbind cuvintele care ieseau din gura sa, vrajiti de surasul sau, de miscarile mainilor sale delicate si de gesturile sale; pentru ca el era un adevarat artist, adesea mimand unele parti ale istorioarelor pe care le povestea pentru a-si exprima mai bine punctul de vedere.

Unii ar putea sa critice aceasta carte ca fiind monotona dar aceasta presupusa monotonie este deliberata, pentru ca totdeauna se ilustrau noi aspecte desi se conversa pe aceeasi tema. Sri Bhagavan accentua intotdeauna unicul adevar esential necesar eliberarii, existenta unicului Sine si nimic altceva decat Sinele. Cunoaste-L pe acesta si restul va fi aflat. Si acest lucru niciodata nu va putea fi repetat indeajuns. Desigur, o intelegere intelectuala a acestui fapt te aduce pe drumul cel bun, dar drumul odata inceput cunoasterea mentala trebuie sa devina consecinta experientei. Pentru a sti ceva in mod absolut, nu doar superficial, trebuie sa te identifici cu acel ceva, altfel cunoasterea este incompleta. Cum deja am accentuat, noi nu suntem altceva decat Sinele, dar asociindu-ne cu limitarea datorata ignorantei, cu egoul, noi il uitam pe Acela care vede si ne identificam cu obiectele vazute de Acesta. Dar ce putem noi face? Obisnuinta este atat de mult inradacinata, viata dupa viata a fost imaginata, secol dupa secol a fost conceputa de minte care a coborat din ce in ce mai mult in ignoranta, aceasta devenind o a doua natura, incat, cu toata bunavointa noastra, suntem aproape incapabili sa ne debarasam de sclavia lumii-spectacol pe care am creat-o. Tu esti Sinele, spune el, nimic altceva decat Sinele. Orice altceva este pura imaginatie, fii deci Sinele, aici si acum. Nu este necesar sa te retragi intr-o padure sau sa te inchizi intr-o camera. Ocupa-te de activitatile tale existentiale, dar detaseaza-te de acela care actioneaza. Sinele este martorul si tu esti Acela. Exemple dupa exemple sunt date in aceste convorbiri in limbajul potrivit tuturor gusturilor si mentalitatilor. Citirea cartii conduce automat inapoi inspre izvor. Este ea insa si o sadhana suficienta. Nu te insela pe tine insuti, tu esti deja Acela, nu este nimic in plus de obtinut, trebuie doar ca falsa asociere facuta, limitarea, sa fie recunoscuta ca iluzorie. Metoda sa de a face aceasta este bine cunoscuta: introspectia. Intotdeauna, fara ragaz, cauta sursa eului, actorul aparent si, pentru atingerea acestui scop, el ne spune ca eul va fi eliminat chiar cu acordul lui si nu va ramane decat Marele Sine. Nu vom intra acum in detaliile metodei. Ce am putea adauga in plus in afara de a sfatui pe cel care va citi aceasta carte sa incerce sa o faca parte a existentei sale? Pentru ca nici un cuvant nu trebuie trecut cu usurinta si nici o conversatie nu trebuie considerata superflua.

Aceasta carte este aur pur. In ea il vom gasi din nou pe nemuritorul Sri Ramana Maharshi stand in fata noastra invatandu-ne prin cuvintele sale inimitabile spre binele si incantarea noastra. S-a constatat, dupa pregatirea acestei carti pentru tipar, ca prima parte a convorbirilor nu erau asezate in ordine cronologica dar pentru a nu intarzia tiparirea s-a decis sa nu se modifice prezenta aranjare, aceasta neproducand nici o neintelegere in context. Datele sunt incluse numai pentru referinta si ca o garantie a autenticitatii.

Sri Ramanasramam, 1 ianuarie 1955

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie