Insemnari zilnice, vol. II

Insemnari zilnice, vol. II "După ce au plecat Ghica şi Mugur, a venit Iorga la mine, un Iorga foarte încântat şi mulţumit de sine, care se întâlnise cu Carol la Blaj, şi care mi-a făcut o vie descriere a ceremoniei. Povesteşte bine şi amuzant, evocând imagini clare ale tuturor scenelor trăite. În general este ironic şi critic, dar deseori impresionabil ca un copil şi prin toate răzbate vanitatea sa personală, fiind totodată naiv ca un copil. E la un pas de deveni un mare om, şi vanitatea este cea care-l împiedică. Are o inteligenţă, memorie şi cunoştinţe ieşite din comun. Este amuzant, tăios, personal, original dar totala inteligenţă pe care cu adevărat ar putea s-o atingă, nu o atinge niciodată din cauza orgoliului, care-l face tot aşa de uşor de condus ca pe un copil. [...]"