Indreptar spiritual - Osho
DESCRIERE
cartea contine transcrierea discutiilor generate de "Desiderata" splendidul poem mistic atribuit lui Max Ehrmann, discutii ce au loc in perioada 26 august -10 septembrie 1980.
Osho este un maestru povestitor. El ne va încânta mereu cu poveşti şi anecdote pe subiecte diverse. De aceea si in aceasta carte răspunsurile pătrunzătoare ale lui Osho vor fi intercalate cu glume răcoritoare, uneori şocante, servite cu fineţea unui maestru iluminat.
Poemul "Desiderata" este uimitor deoarece spune foarte multe cu foarte putine cuvinte.
Din aceasta cauza Osho considera ca acest text poate fi considerat un adevarat "Indreptar spiritual" pe care omul il poate folosi pentru a se trezi din somnul spiritual profund in care este afundat.
………………………….
Buddha spune: „Nu crede pentru că o spun eu, crede numai când ai ajuns să ştii asta prin tine. Nu crede pentru că scrie în scripturi, crede numai atunci când ştii tu însuţi.”
Iar eu de asemenea vă spun că dacă sunteţi căutători autentici ai adevărului, nu veţi crede în cunoştinţe. Cunoştinţele reprezintă ceva foarte superficial.
Poţi vorbi despre Dumnezeu fără să ştii nimic despre Dumnezeu, fără să fi simţit vreodată, în vreun fel, gustul lui Dumnezeu. Poţi vorbi despre iubire fără să fi ştiut vreodată prin proprie experienţă ce e iubirea.
Chiar şi un orb poate să vorbească despre lumină şi poate să-ţi explice întregul proces fizic al luminii, asta însă nu înseamnă că nu e orb – tot orb rămâne.
Iar aceşti învăţaţi şi pandiţi, ayatollahi, imami, papi, sunt cu toţii oameni doldora de cunoştinţe. Trec drept înţelepţi – nu sunt înţelepţi.
Până când nu eşti pe deplin trezit, până când toată fiinţa ta nu devine conştienţă, până când tot întunericul, toată inconştienţa nu se risipeşte, nu eşti un înţelept. Cunoştinţele înseamnă informaţie, înţelepciunea e transformare.
……………………..
…aceasta este deosebirea dintre poet şi mistic: atunci când i se întâmplă ceva misticului, acesta este perfect conştient de faptul că ceea ce se întâmplă vine de dincolo de el, că nu din el vine.
E bucuros peste măsură; se înveseleşte pentru că a fost ales ca vehicul, ca medium, însă egoul lui nu poate revendica lucrul respectiv. De altfel, mistic devii doar atunci când ai lăsat în urmă egoul.
Dar poetul e plin de ego – nu mereu, dar aproape mereu. La răstimpuri, când uită de ego, atinge aceeaşi lume care e lumea misticului.
Dar misticul trăieşte acolo, în vreme ce poetul doar rareori are o străfulgerare a ei. Iar fiindcă egoul său nu e mort, el revendică imediat creaţia ca fiind a sa. însă toţi vizionarii din vechime erau conştienţi de ceea ce li se întâmpla.
Vedele, Biblia, Coranul, cele trei scripturi majore ale lumii sunt ştiute ca nefiind scrise de nimeni. Vedele sunt cunoscute ca apaurusheya – nescrise de niciun om.
Fără îndoială că cineva le-a scris, dar e vorba de cineva venit de la Dumnezeu, de dincolo, dintr-o sursă necunoscută. Misticul devine posedat de ceea ce i se arată, dansează în armonie cu lucrul acela. Nu mai e el, ci e însuşi lucrul acela. Poetul are o licărire, când şi când, o licărire îndepărtată…
Fragmente din carte:
Iisus avea obiceiul să le spună apostolilor lui, iar şi iar: dacă aveţi urechi de auzit, auziţi; dacă aveţi ochi de văzut, vedeţi. O spune de atâtea ori, încât ai crede că nu-i vedea pe oameni ca având urechi şi ochi.
Şi acelaşi lucru îl pot spune şi eu: toţi aveţi ochi, dar foarte puţini oameni sunt capabili să vadă; toţi aveţi urechi, dar rar, foarte rar dau peste cineva care e capabil să audă – fiindcă a auzi cuvintele şi-atât nu înseamnă că auzi, iar a vedea simbolurile şi-atât nu înseamnă că vezi. Până ce nu vezi înţelesul, conţinutul, până ce nu auzi tăcerea care e sufletul cuvintelor, până atunci n-ai auzit.
Trebuie să asculţi în tăcere adâncă, în agnosia profundă.
Reţineţi cuvântul lui Dionisos, agnosia: o stare de necunoaştere.
Dacă ştii, însăşi ştiinţa ta e un obstacol: nu poţi auzi. De aceea pandiţii, învăţaţii sunt incapabili să audă, fiindcă sunt prea plini cu gunoi.
Minţile lor trăncănesc fără încetare; poate că recită shastre, scripturi, dar asta nu schimbă nimic; ce anume se petrece înăuntru e cu totul lipsit de importanţă.
Nu vei putea să auzi până când nu vei fi cu desăvârşire tăcut, fără să se işte în tine nici un singur gând, nici o singură undă pe lacul conştiinţei. Iar dacă nu poţi să auzi, atunci indiferent ce ţi se pare că auzi va fi ceva eronat.
Aşa a ajuns Iisus să fie neînţeles, aşa a ajuns Socrate să fie neînţeles, aşa a ajuns Buddha să fie neînţeles. Ei vorbeau foarte limpede. E cu neputinţă să aduci îmbunătăţiri afirmaţiilor lui Socrate; afirmaţiile lui sunt foarte limpezi, aproape perfecte, la fel de aproape de perfecţiune pe cât poate limbajul să fie. Afirmaţiile lui Buddha sunt foarte simple; nu au nicio complexitate şi sunt înţelese greşit.
De unde vin aceste neînţelegeri? De ce toţi marii profeţi, tirthankaraşii, toţi marii maeştri iluminaţi au fost înţeleşi greşit de-a lungul veacurilor? Din simplul motiv că oamenii nu aud.
Au urechi, iar asta îi face să creadă că sunt şi capabili să audă. Nu sunt surzi, au instrumentul cu care să audă, dar în spatele urechilor e atâta zgomot, iar minţile lor stau în spatele urechilor şi interpretează ceea ce se spune, fac comparaţii, analizează, contrazic, pun la îndoială, încât se rătăcesc complet…
CUPRINS:
Nota editorului
1. Tu treci senin
2. Beatitudinea e consecinţa
3. A avea sentimentul cel bun
4. Nu face comparaţii
5. Dumnezeu nu repetă niciodată
6. Cercul virtuos
7. Creează un context
8. Eu spun: Bucură-te!
9. Fii tu însuţi
10.Îndoiala e o sabie
11. Credinţele sunt minciuni
12. Omul total
13. Copil al universului
14. Singurul miracol
15. Sărută sau omoară
16. Ia-mă prin surprindere!
Despre autor
Osho este un maestru povestitor. El ne va încânta mereu cu poveşti şi anecdote pe subiecte diverse. De aceea si in aceasta carte răspunsurile pătrunzătoare ale lui Osho vor fi intercalate cu glume răcoritoare, uneori şocante, servite cu fineţea unui maestru iluminat.
Poemul "Desiderata" este uimitor deoarece spune foarte multe cu foarte putine cuvinte.
Din aceasta cauza Osho considera ca acest text poate fi considerat un adevarat "Indreptar spiritual" pe care omul il poate folosi pentru a se trezi din somnul spiritual profund in care este afundat.
………………………….
Buddha spune: „Nu crede pentru că o spun eu, crede numai când ai ajuns să ştii asta prin tine. Nu crede pentru că scrie în scripturi, crede numai atunci când ştii tu însuţi.”
Iar eu de asemenea vă spun că dacă sunteţi căutători autentici ai adevărului, nu veţi crede în cunoştinţe. Cunoştinţele reprezintă ceva foarte superficial.
Poţi vorbi despre Dumnezeu fără să ştii nimic despre Dumnezeu, fără să fi simţit vreodată, în vreun fel, gustul lui Dumnezeu. Poţi vorbi despre iubire fără să fi ştiut vreodată prin proprie experienţă ce e iubirea.
Chiar şi un orb poate să vorbească despre lumină şi poate să-ţi explice întregul proces fizic al luminii, asta însă nu înseamnă că nu e orb – tot orb rămâne.
Iar aceşti învăţaţi şi pandiţi, ayatollahi, imami, papi, sunt cu toţii oameni doldora de cunoştinţe. Trec drept înţelepţi – nu sunt înţelepţi.
Până când nu eşti pe deplin trezit, până când toată fiinţa ta nu devine conştienţă, până când tot întunericul, toată inconştienţa nu se risipeşte, nu eşti un înţelept. Cunoştinţele înseamnă informaţie, înţelepciunea e transformare.
……………………..
…aceasta este deosebirea dintre poet şi mistic: atunci când i se întâmplă ceva misticului, acesta este perfect conştient de faptul că ceea ce se întâmplă vine de dincolo de el, că nu din el vine.
E bucuros peste măsură; se înveseleşte pentru că a fost ales ca vehicul, ca medium, însă egoul lui nu poate revendica lucrul respectiv. De altfel, mistic devii doar atunci când ai lăsat în urmă egoul.
Dar poetul e plin de ego – nu mereu, dar aproape mereu. La răstimpuri, când uită de ego, atinge aceeaşi lume care e lumea misticului.
Dar misticul trăieşte acolo, în vreme ce poetul doar rareori are o străfulgerare a ei. Iar fiindcă egoul său nu e mort, el revendică imediat creaţia ca fiind a sa. însă toţi vizionarii din vechime erau conştienţi de ceea ce li se întâmpla.
Vedele, Biblia, Coranul, cele trei scripturi majore ale lumii sunt ştiute ca nefiind scrise de nimeni. Vedele sunt cunoscute ca apaurusheya – nescrise de niciun om.
Fără îndoială că cineva le-a scris, dar e vorba de cineva venit de la Dumnezeu, de dincolo, dintr-o sursă necunoscută. Misticul devine posedat de ceea ce i se arată, dansează în armonie cu lucrul acela. Nu mai e el, ci e însuşi lucrul acela. Poetul are o licărire, când şi când, o licărire îndepărtată…
Fragmente din carte:
Iisus avea obiceiul să le spună apostolilor lui, iar şi iar: dacă aveţi urechi de auzit, auziţi; dacă aveţi ochi de văzut, vedeţi. O spune de atâtea ori, încât ai crede că nu-i vedea pe oameni ca având urechi şi ochi.
Şi acelaşi lucru îl pot spune şi eu: toţi aveţi ochi, dar foarte puţini oameni sunt capabili să vadă; toţi aveţi urechi, dar rar, foarte rar dau peste cineva care e capabil să audă – fiindcă a auzi cuvintele şi-atât nu înseamnă că auzi, iar a vedea simbolurile şi-atât nu înseamnă că vezi. Până ce nu vezi înţelesul, conţinutul, până ce nu auzi tăcerea care e sufletul cuvintelor, până atunci n-ai auzit.
Trebuie să asculţi în tăcere adâncă, în agnosia profundă.
Reţineţi cuvântul lui Dionisos, agnosia: o stare de necunoaştere.
Dacă ştii, însăşi ştiinţa ta e un obstacol: nu poţi auzi. De aceea pandiţii, învăţaţii sunt incapabili să audă, fiindcă sunt prea plini cu gunoi.
Minţile lor trăncănesc fără încetare; poate că recită shastre, scripturi, dar asta nu schimbă nimic; ce anume se petrece înăuntru e cu totul lipsit de importanţă.
Nu vei putea să auzi până când nu vei fi cu desăvârşire tăcut, fără să se işte în tine nici un singur gând, nici o singură undă pe lacul conştiinţei. Iar dacă nu poţi să auzi, atunci indiferent ce ţi se pare că auzi va fi ceva eronat.
Aşa a ajuns Iisus să fie neînţeles, aşa a ajuns Socrate să fie neînţeles, aşa a ajuns Buddha să fie neînţeles. Ei vorbeau foarte limpede. E cu neputinţă să aduci îmbunătăţiri afirmaţiilor lui Socrate; afirmaţiile lui sunt foarte limpezi, aproape perfecte, la fel de aproape de perfecţiune pe cât poate limbajul să fie. Afirmaţiile lui Buddha sunt foarte simple; nu au nicio complexitate şi sunt înţelese greşit.
De unde vin aceste neînţelegeri? De ce toţi marii profeţi, tirthankaraşii, toţi marii maeştri iluminaţi au fost înţeleşi greşit de-a lungul veacurilor? Din simplul motiv că oamenii nu aud.
Au urechi, iar asta îi face să creadă că sunt şi capabili să audă. Nu sunt surzi, au instrumentul cu care să audă, dar în spatele urechilor e atâta zgomot, iar minţile lor stau în spatele urechilor şi interpretează ceea ce se spune, fac comparaţii, analizează, contrazic, pun la îndoială, încât se rătăcesc complet…
CUPRINS:
Nota editorului
1. Tu treci senin
2. Beatitudinea e consecinţa
3. A avea sentimentul cel bun
4. Nu face comparaţii
5. Dumnezeu nu repetă niciodată
6. Cercul virtuos
7. Creează un context
8. Eu spun: Bucură-te!
9. Fii tu însuţi
10.Îndoiala e o sabie
11. Credinţele sunt minciuni
12. Omul total
13. Copil al universului
14. Singurul miracol
15. Sărută sau omoară
16. Ia-mă prin surprindere!
Despre autor
Titluri de aceiași autori
‹
›
Accesul clienţilor
-Noutati
-
118,80 leiPRP: 132,00 lei
Promoţii
-- 118,80 leiPRP: 132,00 lei
47,20 leiPRP: 59,00 lei
42,75 leiPRP: 45,00 lei
Promo
-
RECENZII