În numele Tatălui (şi al Fiului)
Preț: 17,95 lei
Disponibilitate: în limita stocului
Autor: Immanuel Mifsud
ISBN: 978-973-46-4906-8
Editura: Polirom
Anul publicării: 2014
Pagini: 104
Format: 13 x 20
DESCRIERE
În numele Tatălui (şi al Fiului)
Roman distins cu Premiul Unuinii Europene pentru Literatură în 2011
„În numele Tatălui (şi al Fiului)” este romanul memoriei, cartea în care fiul-narator încearcă să-şi înţeleagă trecutul citind însemnările tatălui şi trăind, odată cu el, rînd cu rînd, momente din viaţă, din trecutul lui.
Întorcîndu-se de la mormîntul tatălui, naratorul începe să răsfoiască jurnalul ţinut de acesta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Jurnalul este scris într-un stil rece, impersonal, lapidar, însă tocmai acest lucru îl determină pe fiu să reconsidere relaţia pe care a avut-o cu tatăl său de-a lungul vieţii. Invalid după un accident de motocicletă, tatăl încercase mereu să-şi convingă apropiaţii că e un om de fier, capabil să înfrunte singur toate greutăţile, educîndu-şi fiul – cel de-al optulea copil – să trăiască la fel. Relatat din dublă perspectivă, a tatălui şi a fiului, romanul e un amestec de stiluri – de la naraţiune dinamică la descrieri pline de tandreţe şi poeme emoţionante – şi de trimiteri politice, religioase, livreşti, într-o ţesătură narativă care se desfăşoară pe mai multe niveluri.
„Mulţi critici au remarcat că există diferenţe enorme între poezia ăi proza mea. Într-adevăr. Dar, la urma urmei, cred cu fermitate că, deşi am un singur trup, înăuntrul lui trăiesc mulţi oameni. Poezia mea ar putea fi unul dintre ei, proza mea – altul, proiectele mele teatrale ar putea fi vocea altui om care trăieşte în mine. Deci ce anume leagă între ele toate aceste genuri? Poate sensibilitatea, o senzaţie acută de melancolie mereu prezentă, chiar şi în cele mai vesele momente, şi de durere. Aceste sentimente (şi ar mai putea fi şi altele) leagă un gen de altul.” (Immanuel Mifsud)
Roman distins cu Premiul Unuinii Europene pentru Literatură în 2011
„În numele Tatălui (şi al Fiului)” este romanul memoriei, cartea în care fiul-narator încearcă să-şi înţeleagă trecutul citind însemnările tatălui şi trăind, odată cu el, rînd cu rînd, momente din viaţă, din trecutul lui.
Întorcîndu-se de la mormîntul tatălui, naratorul începe să răsfoiască jurnalul ţinut de acesta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Jurnalul este scris într-un stil rece, impersonal, lapidar, însă tocmai acest lucru îl determină pe fiu să reconsidere relaţia pe care a avut-o cu tatăl său de-a lungul vieţii. Invalid după un accident de motocicletă, tatăl încercase mereu să-şi convingă apropiaţii că e un om de fier, capabil să înfrunte singur toate greutăţile, educîndu-şi fiul – cel de-al optulea copil – să trăiască la fel. Relatat din dublă perspectivă, a tatălui şi a fiului, romanul e un amestec de stiluri – de la naraţiune dinamică la descrieri pline de tandreţe şi poeme emoţionante – şi de trimiteri politice, religioase, livreşti, într-o ţesătură narativă care se desfăşoară pe mai multe niveluri.
„Mulţi critici au remarcat că există diferenţe enorme între poezia ăi proza mea. Într-adevăr. Dar, la urma urmei, cred cu fermitate că, deşi am un singur trup, înăuntrul lui trăiesc mulţi oameni. Poezia mea ar putea fi unul dintre ei, proza mea – altul, proiectele mele teatrale ar putea fi vocea altui om care trăieşte în mine. Deci ce anume leagă între ele toate aceste genuri? Poate sensibilitatea, o senzaţie acută de melancolie mereu prezentă, chiar şi în cele mai vesele momente, şi de durere. Aceste sentimente (şi ar mai putea fi şi altele) leagă un gen de altul.” (Immanuel Mifsud)
Accesul clienţilor
-Promoţii
-- 57,00 leiPRP: 60,00 lei
- 33,15 leiPRP: 39,00 lei
- 25,76 leiPRP: 28,00 lei
RECENZII