„Veselitu-ne-am de cei ce mi-au zis mie: «In casa Domnului vom merge!» Stateau picioarele noastre in curtile tale, Ierusalime! Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale carei porti sunt strans unite. Ca acolo s-au suit semintiile Domnului, dupa legea lui Israel, ca sa laude numele Domnului. Ca acolo s-au asezat scaunele la judecata, scaunele pentru casa lui David. Rugati-va pentru pacea Ierusalimului si pentru indestularea celor ce te iubesc pe tine. Sa fie pace in intariturile tale si indestulare in turnurile tale.“

Psalmul 121, 1-7

Atmosfera unei zile la Ierusalim nu este niciodata asemanatoare cu cealalta care a trecut si nici nu o prezice pe cea care va veni. Noptile sunt vii, prezente in rugaciune, si nici nu se lumineaza de ziua, ca o noua rugaciune a inceput: la Zidul Plangerii, la Biserica Sfantului Mormant, la Moscheea de pe Muntele Stancii si in fiecare suflet traitor pe aceste pamanturi biblice. De-a lungul veacurilor pline de razboaie, cotropiri, varsari de sange, tradare, foamete, prigoane si deportari, exil si moarte lumea a cautat o nadejde, un liman pamantesc pentru a se odihni o clipa, mai inainte de a pleca din aceasta lume vazuta.