Iaşul în literatură

Iaşul în literatură

Cultura ieşeană are la bază un profund sentiment al veşniciei. Ca să părăsească Iaşul călătorului îi trebuie un avânt necesar pentru a urca domoalele coline care-l înconjoară. Ele sunt un punct de repaos în calea lui înainte de a-şi lua avântul către alte zări dar şi un repaos ca o oprire înaintea unui templu, în calea drumeţului care mânat de treburi sau doruri îşi poartă paşii spre Iaşi. Drumurile Iaşului sunt astfel de opriri şi avânturi neîncetate care prind la mijloc „în sinea lucrurilor” ca o mărturie a unei veşnicii promise. Case şi statui, biserici şi palate sunt pietre de popas ale veşniciei aduse în clipa prezentă de oamenii locului. Situat pe râul Bahlui la 12 km. de confluenţa acestuia cu Jijia (Bădărău, 2007: 9) Iaşul se întinde în depresiunea Bahluiului între dealurile Copou, Repedea, Cetăţuia, Galata, Bucium-Păun, Şorogari, Breazu. Dezvoltarea oraşului asemeni majorităţii oraşelor moldoveneşti în zone de interferenţă între câmpie şi podiş (Tufescu apud Bădărău, 2007: 11) pusă pe seama utilizării simultane a resurselor naturale oferite de cele două medii geografice ne permite să înţelegem integrarea spirituală a Iaşului în ceea ce Lucian Blaga numea spaţiul mioritic. Situarea oraşului în această depresiune a Bahluiului este răspunzătoare spiritual de fericita abundenţă a personalităţilor culturale care au marcat Iaşul prin prezenţa lor.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie