I SURU - A IUBI

I SURU - A IUBI

Ioana Nitobe Lee şi-a tradus fascinaţia pentru culturile lumii, cu precădere pentru cea japoneză, prin studiile lingvistice şi culturale, urmate de activitatea didactică şi universitară, prin multilingvismul devenit o pasiune, precum şi prin colaborările cu televiziuni, instituţii de învăţământ şi agenţii de modeling din Tokyo, Seul şi Bucureşti. În prezent Ioana locuieşte în Washington D. C., unde se dedică, printre altele, website-ului www. ioanainternational. com, o creaţie proprie, pusă în slujba multiculturalismului, cu un accent pe România, SUA şi… restul lumii. Se informează, stabileşte contacte de afaceri şi construieşte poduri între culturi. Pentru aceasta, ea călătoreşte asiduu, dar în momente de graţie scrie despre ceea ce iubeşte mai mult…

„AI SURU e o poveste în care autoarea parcă merge pe un drum necunoscut, ştiind un singur lucru: că iubeşte şi este iubită. E viaţa unei iubiri (ea este româncă, el este japonez), cu frământări, uimiri, clipe de fericire şi deznădejde. Eroina cărţii nu este Ioana Nitobe, ci iubirea. A ei, a lui, a lor. Cei doi străbat un ţinut plin de surprize, ca o aventură asumată, dar nebănuită. Se împletesc în carte lumi diferite, generând gânduri şi trăiri, speranţe şi spaime diferite, astfel încât iubirea îi face pe cei doi să se apropie necugetat de mult, dar şi să se depărteze înfricoşător, fără însă a pune la îndoială iubirea” (Aurora Liiceanu)

„Un roman de dragoste în adevăratul înţeles al cuvântului, în care autoarea reface acest sentiment în înfiriparea, plenitudinea şi ineluctabila-i destrămare. Protagoniştii vin din lumi radical diferite: două culturi, două mentalităţi, două perspective asupra existenţei de fiecare zi, reconstituite cu minuţie şi farmec, transgresând mirajul luxurianţei turistice şi al colportajului. Este mărturia unei femei care, trăind intens şi cu dăruire dragostea primei tinereţi, îmbinând ingenuu experienţe răscolitoare, înfruntă, parcă în prea multe forme, necunoscutul. Citind pe nerăsuflate această mărturie, plonjând într-o lume care încă ne pare, multora, un tărâm al plăsmuirilor.” (Valeriu Râpeanu)