Habsburgi si Romani. De la loialitatea dinastica la identitate nationala

Habsburgi si Romani. De la loialitatea dinastica la identitate nationala

Nascut la 2 octombrie 1940 în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, autorul a urmat studiile secundare la Beclean şi Dej, iar cele superioare la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, obţinând licenţa în anul 1964.

Doctor în istorie din 1974, a parcurs în timp întreaga ierarhie uni¬versitară, de la asistent universitar imediat după absolvire la cea de lector, conferenţiar şi profesor titular (1990) la Catedra de istorie modernă a Universităţi „Babeş-Bolyai", şef de catedră.
Din. anul 1996 activează la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. între 1992-1996, a îndeplinit funcţia de ministru al învăţământului, ulte¬rior (din 1996) devenind senator în Parlamentul României şi după 2003 ambasador plenipotenţiar în Canada.
Membru al Comisiei de istoria relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional al istoricilor (Milano), membru în comitetele de redacţie ale mai multor publicaţii, organizator al unor conferinţe internaţionale, coordonator de volume colective, autor de crestomaţii, manuale şi cursuri universitare etc. profesorul Liviu Maior este un nume cunoscut şi recunoscut în istoriografia românească şi universală.
Visiting profesor în SUA (1974-1975, 1977-1978, 1981-1982), a efectuat mai multe stagii de documentare şi specializare în Belgia, Franţa, Marea Britanie, Italia, Germania, Austria, Ungaria. A fost primul director al Centrului de Studii Transilvane, reînfiinţat în anul 1991 sub patronajul lui David Prodan, organizând într-o formă modernă activitatea acestei instituţii ştiinţifice. Din 1990 este con-ducător de doctorat în domeniul istoriei, modelând cu grijă şi com-petenţă noile generaţii de istorici.

Este coautor la tratatul Istoria Românilor, voi. VII, tom 1, coord. Dan Berindei, Bucureşti, 2003 şi la voi. VII, tom II, coord. Gheorghe Platon, Bucureşti, 2003; de asemenea, profesorul Liviu Maior este coautor la sinteza Istoria României. Transilvania, coord. Anton Drăgoescu, Cluj-Napoca, 1999; a editat mai multe volume de documente printre care Corespondenţa lui Ioan Raţiu cu George Bariţiu (1861-1892), Cluj, 1970 (în colaborare cu Keith Hitchins); Avram lancu. Scrisori, Cluj, 1972; Transilvania şi Războiul pentru independenţă (1877-1878), Cluj-Napoca, 1977. S-a preocupat de teme importante pentru istoria modernă a Transilvaniei, publicând mai multe lucrări de sinteză: Le mouvement du Memorandum, Bucarest, 1981; Mişcarea naţională românească din Transilvania, 1900-1914, Cluj-Napoca,' 1986; Memorandul. Filosofia politico-istorică a petiţionalismului românesc, Cluj-Napoca, 1992; Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles (însemnări, memorii, scrisori), Cluj-Napoca, 1993; 1848-1849. Români şi unguri în revoluţie, Bucureşti, 1998; Românii în armata habsbw-gică. Soldaţi şi ofiţeri uitaţi, Bucureşti, 2004.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie