În noţiunea de Geodinamică externă sunt incluse totalitatea fenomenelor şi proceselor care au loc la suprafaţa scoarţei terestre, sub acţiunea geosferelor externe ale Pământului. Geosferele externe ale Pământului sunt atmosfera, hidrosfera şi biosfera, care acţionează simultan, dar cu ponderi diferite, asupra scoarţei terestre.

Dacă Geodinamica internă creează un relief a cărui curbă hipsometrică are aspect neregulat, Geodinamica externă tinde să aplatizeze diferenţele de nivel, astfel încât curba hipsometrică este mai mult sau mai puţin uniformă.

Energia curbei hipsometrice, rezultată din procesele şi fenomenele ce aparţin Geodinamicii interne, este dată de formele de relief pozitive, cum sunt munţii vulcanici, orogenici, şi de formele negative, aşa cum sunt bazinele marine, fosele oceanice, sistemele lacustre etc. Astfel, se creează o diferenţă de nivel de circa 20. 000 metri, dacă o să comparăm înălţimea Everestului din munţii Himalaya, de 8848 metri şi adâncimea fosei Marianelor, din Oceanul Pacific, de peste 11. 000 metri.

În contradicţie cu rezultatele Geodinamicii interne, Geodinamica externă tinde să niveleze neregularităţile reliefului, astfel încât, curba hipsometrică are un aspect din ce în ce mai uniform, cu cât structurile de relief sunt mai vechi. Nivelarea reliefului se produce prin dezagregarea şi eroziunea formelor pozitive de relief (gliptogeneză), transportul produselor rezultate şi acumularea lor (sedimentarea) în forme de relief depresionare, cum sunt bazinele marine sau lacustre, sistemele fluviatile şi deltaice etc.

Alexandru Istrate