Fructele Absenţei. Surâsuri şi exorcizări
Preț: 16,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Cristian Bădiliţă
Editura: Vremea
Anul publicării: 2012
Pagini: 144
Format: 13x20
DESCRIERE
Scrisul şi iubirea sunt fructele Absenţei. Nu ale singurătăţii. Absenţa şi singurătatea nu se confundă. Absenţa e antidotul singurătăţii. Pentru că e chiar absolutul ei.
Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viaţa însăşi. Celelalte depind de circumstanţe. Se schimbă peisajul, se schimbă şi viciul; circumstanţa trece, viciul dispare. Dar, în fond şi la urma urmei, viaţa nu e şi ea tot o circumstanţă? Din punct de vedere, domnilor...
Copiii mei sunt dovada existenţei lui Dumnezeu, a frumuseţii şi bunătăţii acestei creaţii în pofida răului care-i va da târcoale până la sfârşitul veacurilor. Nu vorbesc ca părinte, ci ca fiinţă simţitoare şi gânditoare. Nu găsesc alt argument mai evident, mai concret, mai puternic pentru a dovedi (în chip subiectiv-mistic) existenţa Principiului divin decât bucuria pură şi gratuitatea pe care o degajă sufletul unui copil.
Cristian Bădiliţă
Cartea aceasta este muşcătura cu care pe vremuri se încercau monedele dacă sunt sau nu de aur. Mă bucur că a scris-o Cristian Bădiliţă. Regret că nu am scris-o eu.
Alex. Ştefănescu
În literele româneşti, Cristian Bădiliţă este singur; nu singular, nu singuratic – singur. Într-un „război cu toată lumea” (mai mult decât un Eugen Ionescu, ce nu era un erudit polemizând cu cărturari pedanţi, dar aproximativi, perdanţi, dar plini de dumnealor), sub platoşa-i ţepoasă se ascunde o nevinovăţie de copil atras de „insolenţe îngereşti”, o nostalgie a candorilor pierdute, o bravură a sincerităţii fără bavură, nici bravadă, o imprudenţă nebunească, un duh adesea nebunatic şi-o inimă nepervertită, înlăcrimată, dar voioasă.
Şerban Foarţă
Frate al lui Iov şi al lui Nastratin Hogea, magicianul-poet Cristian Bădiliţă ne plonjează în interstiţiul lumii: între tragedie și deriziune, între credinţă și erezie, între absurd și evidenţa absolută.
Basarab Nicolescu
Cristian Bădiliţă
Cristian Badiliţă, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza „Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise” (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al traducerii Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. Realizează o traducere comentată a Noului Testament în româneşte. Conduce revista de informaţie şi analiză cultural-religioasă Oglindanet (www. oglindanet. ro). Coordonează colecţia „Pontus Euxinus” la Editura Beauchesne din Paris. Colaborări, cursuri şi conferinţe în România, Franţa, Italia.
Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viaţa însăşi. Celelalte depind de circumstanţe. Se schimbă peisajul, se schimbă şi viciul; circumstanţa trece, viciul dispare. Dar, în fond şi la urma urmei, viaţa nu e şi ea tot o circumstanţă? Din punct de vedere, domnilor...
Copiii mei sunt dovada existenţei lui Dumnezeu, a frumuseţii şi bunătăţii acestei creaţii în pofida răului care-i va da târcoale până la sfârşitul veacurilor. Nu vorbesc ca părinte, ci ca fiinţă simţitoare şi gânditoare. Nu găsesc alt argument mai evident, mai concret, mai puternic pentru a dovedi (în chip subiectiv-mistic) existenţa Principiului divin decât bucuria pură şi gratuitatea pe care o degajă sufletul unui copil.
Cristian Bădiliţă
Cartea aceasta este muşcătura cu care pe vremuri se încercau monedele dacă sunt sau nu de aur. Mă bucur că a scris-o Cristian Bădiliţă. Regret că nu am scris-o eu.
Alex. Ştefănescu
În literele româneşti, Cristian Bădiliţă este singur; nu singular, nu singuratic – singur. Într-un „război cu toată lumea” (mai mult decât un Eugen Ionescu, ce nu era un erudit polemizând cu cărturari pedanţi, dar aproximativi, perdanţi, dar plini de dumnealor), sub platoşa-i ţepoasă se ascunde o nevinovăţie de copil atras de „insolenţe îngereşti”, o nostalgie a candorilor pierdute, o bravură a sincerităţii fără bavură, nici bravadă, o imprudenţă nebunească, un duh adesea nebunatic şi-o inimă nepervertită, înlăcrimată, dar voioasă.
Şerban Foarţă
Frate al lui Iov şi al lui Nastratin Hogea, magicianul-poet Cristian Bădiliţă ne plonjează în interstiţiul lumii: între tragedie și deriziune, între credinţă și erezie, între absurd și evidenţa absolută.
Basarab Nicolescu
Cristian Bădiliţă
Cristian Badiliţă, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza „Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise” (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al traducerii Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. Realizează o traducere comentată a Noului Testament în româneşte. Conduce revista de informaţie şi analiză cultural-religioasă Oglindanet (www. oglindanet. ro). Coordonează colecţia „Pontus Euxinus” la Editura Beauchesne din Paris. Colaborări, cursuri şi conferinţe în România, Franţa, Italia.
Accesul clienţilor
-Promoţii
-- 57,00 leiPRP: 60,00 lei
- 33,15 leiPRP: 39,00 lei
- 25,76 leiPRP: 28,00 lei
RECENZII