Finante - Ion Stancu

lucrarea se transpune în contextul realizării în România a unei economii de piaţă funcţională, care să asigure un transfer cât mai echitabil al activelor la valoarea lor intrinsecă.

Echilibrarea cererii şi ofertei în jurul preţului echitabil atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător va constitui condiţia esenţială pentru democratizarea vieţii economice româneşti şi pentru eliminarea „privilegiilor“ de care se bucură unii deţinători de monopoluri private sau publice în economie.

În ciuda „tinereţii“ de circa 60 de ani de consacrare ştiinţifică, teoria şi practica finanţelor corporative oferă un instrumentar conceptual şi metodologic propriu, coerent şi pertinent pentru liberalizarea vieţii economice.

Pe drept cuvânt se afirmă că finanţele (corporative), prin funcţia lor de evaluare, oferă o alternativă la teoria preţurilor.

Întreaga cercetare financiară se centrează în jurul a trei concepte fundamentale: rentabilitatea, riscul şi valoarea. Estimarea valorii intrinseci a activelor, identificarea diferenţelor dintre preţul observabil şi valoarea calculată şi eliminarea oportunităţilor de arbitraj (de speculaţie) a acestor diferenţe reprezintă preocupările majore ale finanţelor.

Paradigma actuală a finanţelor sub care se dezvoltă aceste investigaţii ştiinţifice este creşterea valorii întreprinderii, a valorii capitalurilor investite de acţionari şi împrumutători în activele acesteia.

Sub această paradigmă, toate căile de creştere a rentabilităţii la un nivel de risc asumat sau, invers, toate posibilităţile de diminuare a riscului, la un anumit nivel de rentabilitate scontată, se identifică în posibile demersuri valorizatoare ale capitalurilor investitorilor.

Din această perspectivă, noţiunile de valoare adăugată, profit net, prag de rentabilitate, primă de risc, rată a îndatorării etc. dobândesc poziţii privilegiate în teoria şi practica financiară.

Prezenta lucrare este construită pe cele trei modalităţi de manifestare a finanţelor (corporative): ca teorie, ca politică şi ca practică financiară.

Elementele comune ale celor trei părţi sunt căutarea şi fundamentarea rentabilităţii normale la nivelul de risc al plasamentului de capital în întreprindere sau în proiectele noi de investiţii.

Aceasta se compară cu rentabilitatea obţinută sau estimată că se va obţine din exploatarea activelor cumpărate. Se va putea măsura astfel creşterea valorii investiţiei de capital în aceste active.

DIN CUPRINS:


Cuvânt-înainte

PARTEA I NOŢIUNI INTRODUCTIVE

CAPITOLUL 1
BAZELE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII

Ce sunt FINANŢELE?
1. 1. Obiectivul major al întreprinderii
1. 2. Maximizarea averii versus maximizarea profitului
1. 3. Clarificări conceptuale privind organizarea afacerilor

Tipuri de întreprinderi
1. 4. Fiscalitatea întreprinderii şi valoarea acesteia
1. 5. Principii de bază pentru înţelegerea finanţelor
1. 6. Teoria financiară
1. 7. „Nucleul dur“ al teoriei financiare

În concluzie

Care este părerea dumneavoastră?
Aplicaţii practice rezolvate
Aplicaţii de rezolvat
Ce va urma să tratăm în această carte?

Referinţe bibliografice

Anexa 1. 1. Construcţia teoriei financiare
Răspunsuri

CAPITOLUL 2
FUNCŢIILE, ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PIEŢEI FINANCIARE ÎN ROMÂNIA

2. 1. Funcţia de evaluare a proiectelor de investiţii
2. 2. Funcţia de transfer al capitalurilor
2. 3. Oferta şi cererea de capitaluri
2. 4. Funcţia de protecţie a investitorilor
2. 5. Mecanismul transferurilor de capital
2. 6. Componentele pieţei financiare în România
2. 7. Piaţa bursieră de licitaţie şi de negociere

Organizarea sistemului bursier