Exercitii de destin

Exercitii de destin

? Recapitulam altadata spusele lui Rainer Maria Rilke referitoare la generatii cu un amestec de uimire si spaima; astfel, autorul Elegiilor duineze? scrise, e stiut, pe intinderea a mai bine de un deceniu? sustine ca se succed mereu trei generatii: 1) cea care l-a gasit pe Dumnezeu; 2) cea care construieste temple; 3) cea care smulge pietre din templele inaltate pentru a ridica colibe. Acum insa, depasind uimirea, spaima, sustin aceleasi lucruri emise si odinioara, lucruri de care sunt aproape sigura mai ales atunci cand sunt eu insami: nu stiu daca l-am gasit pe Dumnezeu; cand mi se pare ca il simt aproape, in mine, il pierd, il pun la indoiala, ma? cert? cu el, imaginez psalmi in raspar; mi-as dori/vreau sa cred. Nu sunt sigura ca voi avea forta sa construiesc in continuare templul meu din cuvinte. Dar stiu ca nu voi smulge pietre din temple straine pentru a construi colibe. Aceasta siguranta, chiar daca fragila, chiar daca se sustine, se construieste din mers, poate fi semnul unui inceput. Am adunat? la indemnul editorului meu? aceste dialoguri, selectate din nu putine altele, realizate in timp, intr-o carte, intrucat ele constituie semnele unei treceri, semnele efortului sustinut de a construi un destin; unul literar, desigur. Nu stiu daca aceste dialoguri, constituite in exercitii de destin, facute in siajul lui Ignatiu de Loyola, pe urmele Sfantului Augustin, sunt convingatoare; pentru mine ele raman a fi circumscrise foamei (pana la un punct, unamunoiene) de a fi. Ceea ce probabil nu este deloc putin. E limpede insa ca timpul, critica, lectorii urmeaza sa judece daca aceste exercitii rezista, daca, in adevar, sunt semnele unui destin literar.? (Aura Christi)
O istorie a mentalitatilor predominante in perioada post-decembrista.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie