„E aproape de jumatatea filmului Janosik. Prawdziwa Historia o secventa in care, dupa ce il umileste pe un nobil intr-o bataie cu sabii, camera se muta pentru citeva secunde pe haiducul Janosik si in nu mai mult de o secunda au loc doua taieri de pelicula care dau fazei un efect foarte inaltator asa, intii il vezi pe Janosik cum se uita aproape in obiectiv, apoi apare sacadarea si el se uita eroic in alta parte, cu simfonie de victorie in el. Are cartea mea Eschiva ceva din percutanta unei astfel de scene, are si ceva din eleganta cu care da din mina mentatul Harkonnen din Dune 2000, are si ceva din cum faceau slagar frumos Bad Boys Blue, mai exact McInerney cu mustacioara lui diacronic gresita si cu privirea plina de profunzimi patetice, dar slagar frumos oricum, frumos si trist, si tumult, foarte mult tumult in Eschiva, sa fie razboi? Nu pot fi sigur, e doar ce se poate gasi in inima mea.” (Vlad Dragoi)

 

„Volumul lui Vlad Dragoi pare, la inceput, un exercitiu de (i)moralitate. Landoul din poemul care da titlul cartii este lasat sa alunece «spre vulcanita piriu», iar limbajul in care sunt invelite biografemele se pliaza pe un colocvial cautat. Important mi se pare faptul ca autorul isi asuma fara ezitare atit partile clare, cit si pe cele destul de tulburi ale eschivei. Pe linga onestitate – pe care o simt profunda – si asumarea unui anumit tip de discurs ce ar putea sa-i atraga critici, Vlad Dragoi reuseste sa treaca de la fronda inceputului de carte spre un discurs profund, care aduce halci intregi de suflet crud pe masa.” (Radu Andriescu)

 

„De la ce anume vrea sa se sustraga Vlad Dragoi? De la responsabilitatea de a atrage atentia, de la momentul de judecata in care «pulseaza inima facuta rea». Ce mai ramine in intervalul in care punctele de contact sint defazate? Ramine bucuria naiva, care e cea mai reala si mai induiosatoare. O carte emotionanta – de la sintaxa, pina la vibratiile care «musca apasat din stern». Cui i-a placut Metode, cartea asta o sa-i placa si mai mult. Cui nu i-a placut, nu are cum sa nu-i placa.” (Alex Vasies)

 

„Cind ai facut 25 de ani, mi-ai zis ca ai nevoi putine si ca iti e (era) bine – nu iti mai e chiar asa, nu?” (Anca Ilea)

 

„O carte superba.” (Bogdan Cosa)