Democraţie şi memorie

Democraţie şi memorie

Îmi place la Vladimir Tismãneanu faptul cã preţuieşte cultura politeţii şi spiritul liberal, mai mult decât argumentele de doctrinã. Acestea nu lipsesc, ar fi absurd, dar e ceva în felul în care sunt folosite, care le face deopotrivã flexibile, umane şi ataşante. Ciulind urechea la lecturã, veţi gãsi cu plãcere cã textele sale sunt însoţite de un fel de murmur luminos, în care urechea exersatã va putea recunoaşte urgenţele etice şi somaţiile morale care au fãcut forţa timpurilor în care liberalismul era un stil de viaţã şi încã mai constituia forma mentis a umanitãţii europene, în care consideraţiile morale aveau întâietate, relativismul încã nu triumfase, iar argumentul ideologic, din aceastã pricinã, era recesiv. Aceastã atitudine, azi, are un extraordinar farmec la toţi cei care, precum Tismãneanu, sunt mai inteligenţi decât teoriile lor: simt în scrisul lui Tismãneanu, dupã eleganţa manierelor şi înfocarea omului, pe dansatorul educat, omul cu pas clasic şi elasticitate romanticã, care îşi insinueazã figurile dansului în arta scriitorului, fãcând astfel ca orice producţie strict intelectualã sã se poatã transforma, pe nesimţite, într-o conversaţie superioarã — ceea ce, în opinia mea, reprezintã triumful suprem al liberalismului: civilitatea.

H.-R. Patapievici

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie