Curierul Judiciar, Nr. 10/2008

Curierul Judiciar, Nr. 10/2008

BANALIZAREA JUSTIŢIEI PENALE (I)

Nu este deloc întâmplător faptul că în ultimii ani cuvântul penal a fost adoptat în jargon şi îi sunt atribuite sensuri ce se îndepărtează foarte mult de semnificaţia juridică. Poate fi penală o vacanţă, o maşină, dar şi o femeie. În jargon, chiar şi un profesor poate fi penal (nu de drept penal), oricine şi orice poate fi penal. Includerea acestei noţiuni în jargon nu reprezintă doar un exemplu inocent al mobilităţii limbajului, ci reflectă un fenomen mult mai profund şi preocupant: banalizarea justiţiei penale. Acest fenomen a fost sesizat şi în doctrina occidentală, fireşte la alte dimensiuni şi cu alte particularităţi. În realitatea românească el s-ar traduce printr-o alunecare în derizoriu, în neserios, a tot ceea ce este legat de justiţia penală, de la elaborarea legii şi până la aplicarea sau respectarea ei. Fenomenul reflectă, pe de o parte, o realitate juridică, iar pe de altă parte, o imagine a justiţiei penale receptată de opinia publică, un anumit tip de mentalitate colectivă cu privire la actul de justiţie penală. La apariţia acestui fenomen au contribuit mai mulţi factori, ce ar merita o analiză atentă din partea forurilor de decizie în materie de politică penală. Realizarea unei astfel de analize este însă improbabilă, câtă vreme, din nefericire, cel mai important vector al banalizării ideii de justiţie penală îşi are originea în chiar sfera politicii penale a ultimelor două decenii, o politică haotică, inflaţionistă şi superficială în plan legislativ. Acest tip de politică a generat o situaţie inedită, respectiv faptul că ne raportăm la trei Coduri penale, unul în vigoare, altul prorogat şi altul aflat în fază de proiect. Această stranie situaţie nici nu ar trebui să ne preocupe prea mult, dacă nu ar fi completată de invazia incriminărilor din legile speciale. În acest segment al materiei penale lucrurile sunt realmente scăpate de sub orice control. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre „banalizarea prin penalizare”. Într-o dezlănţuire Kafkiană, legiuitorul ultimilor ani a penalizat, în aproape fiecare domeniu de activitate, modalităţi specifice de furturi, înşelăciuni, distrugeri şi chiar omoruri, pe care, de regulă, le-a sancţionat mai aspru, ca variante agravate ale infracţiunilor de bază.



Prof. Valerian Cioclei