Curierul fiscal, Nr. 5/2009

Curierul fiscal, Nr. 5/2009

A fost instituit şi impozitul „forfetar”, de fapt, conform legii, „impozitul pe profit minim” (dacă era impozit forfetar nu se alegea pentru plată maximul între impozitul calculat conform metodologiei existente până la 1 mai şi impozitul minim, ci se plătea suma datorată conform regulilor impozitului forfetar). Multe aspecte referitoare la el sunt tratate pe larg în paginile revistei, aşa că nu ne mai rămâne decât să sperăm că introducerea acestuia va avea efectele dorite [scoaterea din criză a României (bineînţeles, împreună cu alte măsuri) şi impozitarea „evazioniştilor”]. Gândind pozitiv, putem spune că această măsură e mai suportabilă decât majorarea cotei TVA sau a cotei unice (a se vedea măsurile luate în Ungaria). Gândind negativ, putem spune că pe lângă faptul că a inflamat spiritele şi mediul economic (pe unii mai mult, pe alţii mai puţin), efectul lui s-ar putea să fie doar o picătură într-un ocean şi noi să rămânem doar cu gustul sărat (amar) al apei.
Totuşi, plecând de la normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, chiar dacă avem acord colectiv între angajatori şi angajaţi pentru transportul gratuit al angajaţilor la şi de la locul de desfăşurare al activităţii în cazul unei inspecţii fiscale vom avea DIFICULTĂŢI EVIDENTE în a găsi argumente că am aplicat corect deducerea pentru autoturisme ca urmare a faptului că au existat „dificultăţi evidente în a găsi alte mijloace de transport”.
Ne oprim aici cu editorialul, pentru că timpul ne presează (trebuie să ne reprofilăm în agenţi de vânzări pentru a putea să beneficiem de deducerea menţionată anterior).