Credinte si superstitii ale poporului roman

sunt momente în istoria unui popor în care eforturile spirituale se concentrează pe o anume direcţie, după care interesul pentru problematica respectivă dispare aproape complet.

E şi cazul, între altele, al apariţiei aproape concomitente a celor două lucrări fundamentale dedicate evidenţierii superstiţiilor şi credinţelor populare româneşti: Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi noi, de Gh. F. Ciauşanu (1914) şi Credinţe şi superstiţii ale poporului român, de Artur Gorovei (1915).

Impulsul concret în realizarea celor două opere 1-a constituit, mai mult ca sigur, scoaterea la concursul Premiului Adamachi de 5000 lei, de către Academia Română a unei lucrări pe această temă.

La încheierea termenului, s-a prezentat doar Gh. F. Ciauşanu, care a şi primit Premiul.

Lucrând mai greu şi vizând cuprinderea cât mai largă a spaţiului etnic românesc, Artur Gorovei nu a putut finaliza proiectul decât un an mai târziu, când, în „şedinţa de la 14 mai 1914", se hotăra tipărirea operei sale în colecţia „Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii", vol. XXVII.

Deşi ambele lucrări au, inevitabil, un fond comun de credinţe şi superstiţii, uneori selectând chiar variante ale unora şi aceloraşi texte, metoda de abordare e radical diferită.

In timp ce Gh. F. Ciauşanu antamează gruparea materialului pe structura unei mitologii româneşti ad-hoc şi pe compararea sistematică a mitemelor prezentate în carte cu cele străine - pe verticala istoriei şi pe extinderea spaţială pe cât posibil larg cuprinzătoare, Artur Gorovei le ordonează pur şi simplu alfabetic, în funcţie de cuvintele cheie (708), restrâns tematic, de la ac la zmău.

Aparent, lucrarea lui Gh. F. Ciauşanu e mai interesantă fiind prima sinteză generală a mitologiei naţionale, elaborată - nu prin aglutinarea tuturor categoriilor de texte culese, ca la Elena Niculiţă Voronca - ci prin utilizarea în construcţie doar a superstiţiilor şi credinţelor care se pretează la deschideri mitologice.

In realitate, însă, prin detaşarea totală de material şi prin înşiruirea lui ca într-un ierbar, fară comentarii sau interpretări, volumul din 1915, întocmit de Artur Gorovei prin colecţionarea - directă, sau prin excerptarea din studii tipărite şi a culegerii prin intermediari - a numeroase probe de gândire şi credinţă (cca 4500), oferă cercetătorului mai mari posibilităţi de dezvoltare proprie a unor idei, proiecte şi viziuni.

Gh. F. Ciauşanu îţi oferă soluţii personale, de multe ori captivante, forţându-te să le aprobi sau să le respingi.

Artur Gorovei pune la dispoziţie materialul pentru tot atâtea edificii, câţi constructori îl abordează.

Gh. F. Ciauşanu a înălţat un castel al propriei gânduri, cu priviri spre întreg spaţiul românesc şi universal; Artur Gorovei te îndeamnă - dacă ai chemarea - să-ţi ridici propriul dom al visurilor, cu pietre de râu sau perle de gândire sclipitoare, culese cu grijă şi preţuire din câmpul generos al imaginarului popular românesc.

Dar şi unul şi altul aduc un material autentic, pe care cercetătorul nu-l mai găseşte astăzi decât sub formă de cioburi, căci timpul, formele civilizaţiei, bombardarea distrugătoare a massmediei asupra conştiinţelor, şi ridicarea intelectuală a populaţiei, îndeosebi de la sate, a îngropat pentru totdeauna multe din textele atât de caracteristice mentalităţii româneşti la începutul secolului al XX-lea.

Incât, cele două volume, indiferent de deosebirile dintre ele, rămân adevărate tezaure peste care nu poate trece nici un cercetător interesat de configuraţia spiritualităţii româneşti.

…………………………..


Repunem in circulatie, intr-o prima editie critica, dupa aproape o suta de ani de la prima ei aparitie, lucrarea fundamentala a folcloristicii romanesti Credinte si superstitii ale poporului roman, de Artur Gorovei, a carei retiparire nu a fost posibila in anii dictaturii comuniste.

Rod al colaborarii cu intreaga sa generatie de folcloristi, lucrarea de fata cuprinde un vast material autentic (circa 4. 500 texte), cules din intreg spatiul etnic national, ce intregeste viziunea romaneasca asupra lumii si vietii, sugerata de celalta mare colectie Superstitiile poporului roman in asemanare cu ale altor popoare vechi si noi, de Gh. F. Ciausanu.

Fapt este ca, cele doua volume aparute aproape concomitent (la distanta de un an) ofera un florilegiu imposibil de reconstituit astazi, prin culegeri, dupa scurgerea unei perioade asa de lungi si a dezmembrarii vechii mentalitati rurale. I. Oprisan